Heterocromia: de ce avem ochii de culori diferite și când trebuie să ne îngrijorăm?

Articol realizat cu informatii de pe Cleveland Clinic

Heterocromia este o particularitate a culorii ochilor, caracterizată prin diferențe de culoare între cei doi ochi sau prin variații de culoare în interiorul aceluiași iris. De cele mai multe ori, aceasta este inofensivă și poate avea o cauză genetică. Totuși, în anumite situații, heterocromia poate fi un semn al unor afecțiuni congenitale sau dobândite, motiv pentru care evaluarea oftalmologică este importantă, mai ales atunci când culoarea ochilor se modifică pe parcursul vieții.

Ce este heterocromia?

Culoarea ochilor este determinată în principal de cantitatea și distribuția melaninei, pigmentul care oferă culoare irisului. În mod obișnuit, ambii ochi au o nuanță asemănătoare, însă, în cazul heterocromiei, pot apărea diferențe vizibile.

De exemplu, o persoană poate avea un ochi albastru și unul căprui sau poate prezenta mai multe nuanțe în interiorul aceluiași iris.

Heterocromia este o particularitate relativ rară, iar frecvența exactă în populație nu este cunoscută. Pentru multe persoane, aceasta reprezintă doar o trăsătură distinctivă, fără consecințe asupra sănătății.

Care sunt tipurile de heterocromie?

Heterocromia se clasifică în trei forme principale, în funcție de modul în care sunt distribuite diferențele de culoare.

1. Heterocromia completă

Apare atunci când fiecare ochi are o culoare diferită. De exemplu, un iris poate fi albastru, iar celălalt căprui sau verde.

2. Heterocromia sectorială sau parțială

Se caracterizează prin prezența unei porțiuni din iris care are o culoare diferită de restul acestuia. Astfel, în același ochi poate exista o zonă bine delimitată de altă nuanță.

3. Heterocromia centrală

În această formă, irisul prezintă un inel interior de o anumită culoare, în jurul pupilei, în timp ce zona exterioară are o nuanță diferită. Uneori, diferențele de pigmentare pot forma modele asemănătoare unor raze care pornesc din apropierea pupilei.

De ce apare heterocromia?

Cauzele heterocromiei sunt diverse. În multe cazuri, aceasta este prezentă încă de la naștere și este determinată de particularități genetice care influențează producerea și distribuția melaninei.

Cauze genetice și congenitale

Heterocromia poate apărea ca urmare a unor variații genetice care afectează exclusiv culoarea ochilor, fără să provoace alte probleme de sănătate.

În alte situații, poate fi asociată unor afecțiuni congenitale, precum:

• Sindromul Waardenburg, o afecțiune genetică ce poate influența pigmentarea ochilor, a pielii și a părului și poate fi asociată cu pierderea auzului;
• Sindromul Horner, care afectează căile nervoase responsabile de anumite funcții ale ochiului și feței;
• Sindromul Sturge-Weber, o afecțiune rară care poate implica pielea, ochii și sistemul nervos;
• Neurofibromatoza de tip 1, o afecțiune genetică ce poate produce modificări la nivelul pielii, sistemului nervos și, uneori, al ochilor.

Prezența heterocromiei nu înseamnă automat că o persoană suferă de una dintre aceste afecțiuni. Diagnosticul se stabilește în funcție de examinarea clinică și de eventualele semne asociate.

Cauze dobândite

Heterocromia poate apărea și după naștere, în urma unor modificări ale irisului sau a unor afecțiuni oculare.

Printre cauzele posibile se numără:

• traumatismele oculare;
• inflamațiile intraoculare, inclusiv anumite forme de uveită;
• glaucomul și unele afecțiuni asociate acestuia;
• anumite tumori intraoculare, inclusiv melanomul ocular;
• unele afecțiuni neurologice, precum sindromul Horner;
• utilizarea anumitor medicamente oftalmologice, precum latanoprostul, folosit în tratamentul glaucomului.

În aceste situații, schimbarea culorii ochilor poate reprezenta un indiciu al unei probleme care necesită investigații suplimentare.

Este heterocromia periculoasă?

Heterocromia nu este, în sine, o boală și nu afectează obligatoriu vederea. Atunci când este prezentă de la naștere sau apare în copilărie, rămâne stabilă și nu este însoțită de alte simptome, poate fi doar o particularitate benignă a pigmentării irisului.

Cu toate acestea, o diferență de culoare apărută recent sau o modificare progresivă a aspectului unui ochi nu trebuie ignorată. Uneori, aceasta poate indica o inflamație, o leziune sau o altă afecțiune oculară.

De aceea, este important să se facă diferența între o particularitate prezentă de mult timp și o schimbare nou apărută.

Cum se diagnostichează heterocromia?

Diagnosticul este stabilit de medicul oftalmolog, în urma unui consult care urmărește evaluarea irisului și a sănătății generale a ochilor.

În funcție de situație, examinarea poate include:

• evaluarea culorii și aspectului irisului;
• verificarea acuității vizuale;
• examinarea structurilor oculare cu ajutorul lămpii cu fantă;
• măsurarea presiunii intraoculare;
• investigații suplimentare, dacă există suspiciunea unei afecțiuni asociate.

Medicul poate solicita și alte evaluări atunci când heterocromia este însoțită de semne neurologice, modificări ale pielii sau alte manifestări clinice.

La copii, mai ales la sugari, evaluarea este importantă dacă diferența de culoare este asociată cu o pleoapă căzută, pupile de dimensiuni diferite sau alte modificări ale ochilor.

Cum se tratează heterocromia?

Nu există un tratament specific pentru heterocromia benignă, deoarece aceasta nu reprezintă o boală în sine.

Dacă diferența de culoare este cauzată de o afecțiune oculară sau sistemică, tratamentul vizează problema de bază. Intervenția și monitorizarea depind de cauza identificată.

Persoanele care doresc să uniformizeze cosmetic culoarea ochilor pot opta pentru lentile de contact colorate. Acestea trebuie însă achiziționate și utilizate conform recomandărilor unui specialist, inclusiv atunci când nu au dioptrii. Lentilele cumpărate din surse nesigure sau utilizate necorespunzător pot provoca infecții și leziuni oculare.

Când este necesar un consult oftalmologic?

Este recomandat să solicitați o evaluare oftalmologică dacă observați că:

• un ochi își schimbă culoarea față de aspectul obișnuit;
• apare o diferență nouă între culorile celor doi ochi;
• modificarea este însoțită de durere, roșeață sau sensibilitate la lumină;
• apar vedere încețoșată, scăderea vederii sau alte tulburări vizuale;
• la copil se observă diferențe de culoare asociate cu modificări ale pupilei sau ale poziției pleoapei.

Durerea oculară intensă, pierderea bruscă a vederii sau o modificare bruscă a aspectului ochiului necesită evaluare medicală urgentă.

În cazul sugarilor și copiilor mici, orice diferență de culoare observată pentru prima dată ar trebui discutată cu medicul pediatru sau cu un oftalmolog, pentru a exclude cauzele care necesită tratament.

Concluzie

Heterocromia este o particularitate fascinantă a culorii ochilor, care poate fi prezentă de la naștere sau poate apărea ulterior. În multe cazuri, nu reprezintă un motiv de îngrijorare și nu necesită tratament. Totuși, deoarece unele afecțiuni pot determina modificări ale pigmentării irisului, orice schimbare nouă a culorii ochilor trebuie evaluată de un medic oftalmolog.

Observarea modificărilor și efectuarea unui consult la momentul potrivit sunt pași importanți pentru protejarea sănătății ochilor.