Silver Diamine Fluoride (SDF) – O perspectivă modernă asupra tratamentului minim invaziv al cariei dentare la copii

Dr. Ana Maria Nicolau, medic specialist pedodont,

medic rezident ortodonție și ortopedie dento-facială

În pedodonția contemporană, tratamentul cariei dentare nu mai presupune întotdeauna îndepărtarea țesutului afectat și realizarea unei obturații. În ultimii ani, conceptul de management minim invaziv al cariei a câștigat tot mai mult teren, având ca obiective conservarea structurilor dentare sănătoase, controlul bolii și reducerea intervențiilor operatorii, atunci când situația clinică permite acest lucru.

În această abordare modernă se înscrie și Silver Diamine Fluoride (SDF), cunoscută drept fluorură de diamino-argint, o substanță aplicată topic, care a atras un interes considerabil în special în pedodonție. Principalul său obiectiv este oprirea progresiei leziunilor carioase active, fără a necesita îndepărtarea mecanică extensivă a țesutului afectat.

O alternativă minim invazivă pentru pacienții pediatrici
Interesul pentru SDF nu este întâmplător. Copiii foarte mici, pacienții anxioși sau necooperanți și cei cu risc carios crescut pot reprezenta provocări importante pentru medicul pedodont. În astfel de situații, posibilitatea de a controla evoluția cariei printr-o intervenție simplă și minim invazivă poate avea o valoare clinică semnificativă.

Spre deosebire de tratamentul restaurator convențional, aplicarea SDF nu urmărește neapărat îndepărtarea imediată a țesutului cariat și obturarea cavității, ci oprirea sau încetinirea evoluției leziunii carioase. Această diferență este esențială: medicul nu urmărește doar tratarea unei cavități, ci controlul unei boli, în cadrul unui plan terapeutic individualizat.

Prin urmare, utilizarea SDF trebuie însoțită de măsuri pentru îmbunătățirea igienei orale, controlul factorilor de risc, consiliere alimentară și monitorizare periodică.

Ce spun studiile despre eficiența SDF?
În ultimii ani, mai multe studii clinice și revizuiri sistematice au analizat eficiența fluorurii de diamino-argint la copii și adolescenți.

O revizuire sistematică publicată în 2024 în Journal of Clinical Pediatric Dentistry, care a analizat 15 studii randomizate controlate, incluzând 7.895 de copii și adolescenți, a evidențiat potențialul SDF ca metodă non-invazivă pentru prevenirea și, în special, pentru limitarea leziunilor carioase la nivelul dentiției temporare și permanente.

De asemenea, analiza realizată de Cochrane în 2024, care a inclus 29 de studii randomizate, cu aproximativ 12.000 de copii și peste 1.000 de adulți, a contribuit la evaluarea beneficiilor și limitelor acestei metode. Rezultatele subliniază necesitatea interpretării dovezilor în funcție de vârsta pacienților, tipul leziunilor și contextul clinic.

Cu toate acestea, SDF nu trebuie considerat o soluție universală pentru orice formă de carie. Alegerea tratamentului depinde de particularitățile fiecărui pacient, de localizarea și profunzimea leziunii, precum și de evaluarea medicului stomatolog.

„Prețul” estetic al eficienței
Una dintre cele mai cunoscute limitări ale SDF este colorarea brun-neagră a țesutului dentar cariat tratat. Această modificare reprezintă un dezavantaj estetic important, în special atunci când sunt afectați dinții frontali.

Pentru medic, modificarea de culoare poate constitui un indiciu vizual asociat tratării leziunii, însă pentru copil și familie poate fi dificil de acceptat. Din acest motiv, comunicarea cu părinții reprezintă o componentă fundamentală a procesului terapeutic.

Decizia de utilizare a SDF trebuie luată în urma unei discuții clare despre beneficiile și limitele metodei, inclusiv despre posibilitatea apariției colorației permanente a țesutului cariat. Informarea corectă a familiei permite stabilirea unor așteptări realiste și alegerea unei strategii terapeutice potrivite.

Mai puțin invaziv, dar nu mai puțin responsabil
Din perspectiva medicului pedodont, unul dintre cele mai importante avantaje potențiale ale SDF este reducerea caracterului invaziv al unor intervenții. Pentru un copil mic sau anxios, o experiență stomatologică dificilă poate influența atitudinea față de îngrijirea dentară pentru o perioadă îndelungată.

O metodă care permite controlul leziunilor carioase printr-o intervenție mai puțin traumatizantă poate contribui, în anumite situații, la reducerea stresului asociat tratamentului și la construirea unei relații mai bune între copil și medic.

Totuși, aplicarea SDF nu elimină necesitatea educației pentru sănătatea orală. Dimpotrivă, aceasta trebuie să facă parte dintr-un program complex, care include controlul plăcii bacteriene, utilizarea adecvată a produselor cu fluor, consiliere alimentară și reevaluare periodică. În plus, leziunile tratate trebuie monitorizate, iar intervențiile restauratoare pot rămâne necesare în funcție de evoluția clinică.

SDF în România: între interesul internațional și practica actuală
Deși fluorura de diamino-argint este utilizată și studiată de mai mulți ani la nivel internațional, potrivit informațiilor prezentate de autoare, această substanță nu este disponibilă în România pentru utilizarea clinică de rutină. Această situație limitează posibilitatea medicilor pedodonți de a integra metoda în practica zilnică.

Cu toate acestea, SDF rămâne o opțiune terapeutică despre care medicii stomatologi trebuie să fie informați, având în vedere evoluția dovezilor științifice și interesul internațional pentru tratamentele minim invazive.

Pe măsură ce cercetarea avansează și cadrul de utilizare se poate modifica, evaluarea atentă a beneficiilor, limitărilor și indicațiilor acestei metode va rămâne importantă pentru dezvoltarea practicii pedodontice.

Un pas înainte către stomatologia pediatrică modernă
Managementul modern al cariei dentare presupune o abordare individualizată, orientată nu doar spre tratarea leziunilor existente, ci și spre controlul bolii și prevenirea apariției unor noi leziuni.

Fluorura de diamino-argint ilustrează această schimbare de perspectivă, oferind o posibilă alternativă pentru anumite categorii de pacienți pediatrici. Eficiența sa trebuie însă evaluată împreună cu limitările estetice, indicațiile clinice și necesitatea monitorizării.

Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții ale pedodonției moderne: nu întotdeauna tratamentul cel mai complex este și cel mai potrivit pentru copil. Uneori, cea mai bună abordare este cea care reușește să controleze boala cu minimum de intervenție clinică și cu maximum de beneficii pentru sănătatea și confortul micilor pacienți.

Articol realizat de Dr. Ana Maria Nicolau, medic specialist pedodont și medic rezident ortodonție și ortopedie dento-facială.