Respirăm plastic? Ce arată noile cercetări despre microplasticele din plămâni

Dr.Popovici George-Cosmin – Medic primar pneumolog cu competenta in somnologie si endoscopie bronsica

Poluarea atmosferică este recunoscută de mult timp drept un factor major de risc pentru sănătatea respiratorie. Particulele în suspensie, gazele rezultate din arderea combustibililor și noxele industriale contribuie la apariția și agravarea numeroaselor afecțiuni pulmonare. În ultimii ani, atenția cercetătorilor s-a îndreptat către o categorie mai puțin cunoscută de poluanți: microplasticele, fragmente microscopice provenite din degradarea materialelor plastice, prezente inclusiv în aerul pe care îl respirăm. Ceea ce inițial reprezenta o problemă de mediu a devenit treptat o preocupare medicală. Identificarea microplasticelor în țesutul pulmonar a ridicat întrebări importante privind capacitatea acestora de a persista în organism, de a produce inflamație și de a contribui la dezvoltarea unor afecțiuni respiratorii cronice. Cercetările publicate în 2026 aduc informații noi, dar evidențiază și limitele cunoștințelor actuale.

Cum ajung microplasticele în aparatul respirator?

Microplasticele sunt particule de material plastic cu dimensiuni mai mici de 5 milimetri, rezultate din fragmentarea produselor plastice sau eliberate direct în mediu prin diferite procese industriale. Particulele de dimensiuni și mai reduse, denumite nanoplastice, ridică preocupări suplimentare prin posibilitatea interacțiunii cu structurile celulare. Sursele de expunere sunt numeroase și includ uzura anvelopelor, degradarea ambalajelor, fibrele eliberate de materialele textile sintetice, materialele de construcție și praful din spațiile interioare. Astfel, microplasticele nu se găsesc doar în mediul exterior, ci și în locuințe, birouri sau alte spații închise. Inhalarea reprezintă una dintre principalele căi de pătrundere a acestor particule în organism. Depunerea lor la nivel respirator depinde de dimensiune, formă și caracteristicile fizice. Particulele mai mari sunt reținute predominant în căile aeriene superioare, în timp ce particulele suficient de mici pot pătrunde în bronhiole și în regiunile pulmonare periferice. În mod normal, aparatul respirator dispune de mecanisme eficiente de apărare, precum clearance-ul mucociliar și activitatea macrofagelor alveolare. Totuși, anumite particule pot persista în țesuturile pulmonare, în special atunci când expunerea este repetată sau mecanismele locale de eliminare sunt depășite.

Ce au identificat cercetătorii în țesutul pulmonar?

Prezența microplasticelor în plămâni nu mai reprezintă doar o ipoteză. Într-un studiu publicat în 2022, cercetătorii britanici au identificat 39 de particule de microplastic în 11 dintre cele 13 probe de țesut pulmonar analizate. Printre materialele identificate s-au numărat polipropilena și polietilen-tereftalatul, polimeri utilizați frecvent în ambalaje, textile și produse de larg consum. O cercetare mult mai recentă, publicată în octombrie 2026 în The Lancet Regional Health – Europe, a comparat probe pulmonare recoltate la autopsie în două perioade separate de 33 de ani. Rezultatele au evidențiat prezența microplasticelor în 19% dintre probele provenite din anul 1991, comparativ cu 77% dintre cele recoltate în 2024. Mai mult, probele recente conțineau particule cu dimensiuni medii mai reduse și o diversitate mai mare de polimeri. Analizele histologice au evidențiat, de asemenea, o asociere între prezența microplasticelor, infiltrarea cu celule inflamatorii și creșterea unor markeri ai depunerii de colagen, elemente care pot sugera implicarea unor procese inflamatorii și fibrozante. Aceste rezultate sunt importante, dar trebuie interpretate prudent. Studiul a comparat două grupuri diferite de persoane și nu demonstrează că microplasticele se acumulează progresiv în același organism sau că produc direct leziuni pulmonare. Totuși, creșterea frecvenței de identificare a acestora reprezintă un semnal relevant pentru sănătatea publică.

Pot microplasticele produce inflamație și boli pulmonare?

Din punct de vedere fiziopatologic, există mai multe mecanisme prin care particulele de plastic inhalate ar putea influența sănătatea respiratorie. Studiile experimentale au demonstrat că expunerea anumitor celule pulmonare la microplastice poate determina creșterea stresului oxidativ, activarea căilor inflamatorii și alterarea integrității barierei epiteliale. În unele modele experimentale au fost observate modificări ale funcției macrofagelor, creșterea producției de citokine proinflamatorii și activarea fibroblastelor. Aceste mecanisme sunt relevante pentru afecțiuni precum astmul bronșic, boala pulmonară obstructivă cronică și fibroza pulmonară. Totuși, majoritatea dovezilor privind efectele directe provin din cercetări efectuate pe culturi celulare sau modele animale, uneori folosind concentrații de microplastice mult mai mari decât cele întâlnite în mod obișnuit în mediu. Prin urmare, deși există o justificare biologică pentru posibile efecte nocive, nu este încă demonstrat că expunerea ambientală obișnuită la microplastice determină direct apariția acestor boli. O altă problemă este reprezentată de diversitatea particulelor. Microplasticele nu constituie un poluant uniform: toxicitatea potențială depinde de dimensiune, compoziție, formă, concentrație și de substanțele chimice asociate. Această heterogenitate îngreunează stabilirea unor praguri de expunere considerate sigure.

Microplasticele și cancerul pulmonar: există o legătură?

Una dintre cele mai importante întrebări actuale privește posibila implicare a microplasticelor în carcinogeneza pulmonară. Un studiu-pilot publicat în 2026 în American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine a analizat probe de țesut pulmonar tumoral și netumoral. Microplasticele au fost identificate în toate probele, iar țesuturile tumorale au prezentat o cantitate mediană mai mare de particule, însă diferența nu a fost semnificativă statistic. La Congresul Societății Europene de Pneumologie din septembrie 2026 au fost prezentate rezultatele unei alte cercetări, realizate pe 100 de pacienți investigați bronhoscopic. Microplasticele au fost identificate în cel puțin o probă respiratorie la 70% dintre participanți, iar pacienții diagnosticați cu cancer pulmonar au prezentat mai frecvent particule detectabile în lichidul de lavaj bronhoalveolar. Aceste observații sugerează existența unei posibile asocieri între prezența microplasticelor și patologia tumorală pulmonară. Totuși, studiile disponibile nu pot stabili relația de cauzalitate. Este posibil ca particulele să contribuie la inflamație și la alte procese biologice implicate în carcinogeneză, dar este la fel de posibil ca țesuturile deja afectate de boală să rețină diferit particulele inhalate. În acest moment, nu există dovezi suficiente pentru a afirma că microplasticele reprezintă o cauză demonstrată a cancerului pulmonar. Fumatul și ceilalți factori de risc deja cunoscuți își păstrează importanța majoră.

Ce înseamnă aceste descoperiri pentru sănătatea respiratorie?

Identificarea microplasticelor în țesutul pulmonar reprezintă o descoperire importantă, dar prezența unui poluant într-un organ nu este echivalentă cu demonstrarea toxicității sale. Nu cunoaștem încă suficient de bine cantitatea de microplastice inhalată zilnic, proporția eliminată prin mecanismele de apărare pulmonară, durata persistenței particulelor în țesuturi sau efectele expunerii cumulative pe parcursul mai multor decenii. În prezent, nu există investigații clinice validate pentru determinarea de rutină a încărcării pulmonare cu microplastice și nici tratamente destinate eliminării specifice a acestora din organism. Din perspectiva prevenției, reducerea expunerii la praful din spațiile interioare, asigurarea unei ventilații corespunzătoare, controlul surselor de poluare și utilizarea măsurilor de protecție respiratorie în mediile profesionale cu expuneri importante reprezintă măsuri rezonabile. Reducerea poluării cu materiale plastice rămâne însă în primul rând o responsabilitate colectivă, care necesită intervenții industriale, legislative și de sănătate publică.

Concluzii

Microplasticele reprezintă o categorie emergentă de poluanți atmosferici, a căror prezență în țesutul pulmonar a fost confirmată prin metode moderne de analiză. Studiile recente sugerează o creștere a frecvenței de identificare și evidențiază posibile asocieri cu inflamația, remodelarea tisulară și anumite afecțiuni pulmonare.

Totuși, prezența microplasticelor în plămâni este demonstrată, în timp ce consecințele lor clinice pe termen lung rămân insuficient cunoscute.

Principala provocare pentru cercetările viitoare va fi stabilirea relației dintre nivelul real al expunerii, acumularea particulelor și apariția bolilor respiratorii.

Până atunci, mesajul medical trebuie să rămână echilibrat: microplasticele constituie un motiv legitim de preocupare și de cercetare, dar nu unul de alarmare nejustificată.

Întrebarea nu mai este dacă particulele de plastic pot ajunge în plămâni, ci ce consecințe are prezența lor asupra sănătății noastre pe termen lung.