O algă roșie ar putea contribui la reglarea glicemiei. Ce au descoperit cercetătorii japonezi?

Studiu publicat în: Food Bioscience (2026)

Un peptid identificat în alga marină dulse ar putea deschide noi perspective în dezvoltarea alimentelor funcționale cu potențial de susținere a controlului glicemiei și de prevenire a diabetului. Descoperirea aparține unei echipe de cercetători de la Universitatea Hokkaido din Japonia, iar rezultatele studiului au fost publicate în revista Food Bioscience.

O descoperire pornită de la un aliment consumat în mod obișnuit

Algele roșii sunt utilizate frecvent în bucătăria asiatică, fiind cunoscute sub denumirile de nori în Japonia și gim în Coreea. Acestea sunt ingrediente populare în preparate precum sushi, rulouri cu orez și ramen, însă potențialul lor biologic continuă să fie studiat.

În cadrul cercetării, oamenii de știință au analizat alga marină dulse (Devaleraea inkyuleei), care crește în apele reci din regiunea Hokkaido. Prin simularea digestiei în condiții de laborator, aceștia au identificat eliberarea unei molecule numite EVYR, un peptid format din numai patru aminoacizi.

Rezultatele sugerează că această moleculă ar putea avea un rol în mecanismele implicate în reglarea concentrației glucozei din sânge.

Cum ar putea acționa peptidul EVYR?

După consumul alimentelor, glicemia crește, iar pancreasul eliberează insulină, hormonul care facilitează preluarea glucozei din sânge de către celule și utilizarea acesteia pentru producerea energiei.

În acest proces sunt implicate și anumite hormoni intestinali, care stimulează secreția de insulină. Activitatea lor este limitată de enzima dipeptidil peptidază IV (DPP-IV), care contribuie la degradarea acestora.

Potrivit cercetătorilor, peptidul EVYR poate inhiba activitatea acestei enzime. Prin acest mecanism, hormonii implicați în stimularea secreției de insulină ar putea rămâne activi pentru o perioadă mai îndelungată, favorizând un răspuns metabolic mai eficient.

Acest mecanism este relevant pentru cercetarea diabetului zaharat de tip 2, în care reglarea glicemiei și funcționarea sistemelor implicate în secreția și acțiunea insulinei au un rol esențial.

Ce au demonstrat experimentele?

Pentru a identifica și cuantifica peptidul EVYR, echipa a utilizat cromatografia lichidă cuplată cu spectrometria de masă în tandem, o tehnică analitică avansată care permite identificarea și măsurarea unor molecule specifice.

Cercetătorii au investigat, de asemenea, secvențele proteice ale altor specii de alge roșii și au utilizat simulări computerizate pentru a evalua posibilitatea eliberării aceluiași peptid în timpul digestiei.

Rezultatele indică faptul că și alte specii de alge ar putea reprezenta surse potențiale ale acestei molecule.

Descoperirea se înscrie într-un domeniu de cercetare tot mai amplu, dedicat peptidelor bioactive provenite din alimente precum peștele, laptele și soia, studiate pentru posibilele lor efecte asupra metabolismului glucozei.

Poate alga dulse să prevină diabetul?

Deși rezultatele sunt promițătoare, este important să facem diferența între un mecanism biologic identificat în laborator și un beneficiu demonstrat la om.

Studiul a analizat digestia simulată în condiții in vitro și proprietățile peptidului EVYR. Cercetătorii nu au demonstrat încă faptul că un consum obișnuit de algă dulse reduce glicemia la oameni sau previne apariția diabetului.

Sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili cât EVYR este eliberat în organism după consum, dacă acesta este absorbit în cantități relevante și dacă poate produce efecte măsurabile asupra controlului glicemic.

Prin urmare, alga dulse nu trebuie considerată un tratament pentru diabet și nu poate înlocui medicația prescrisă, monitorizarea glicemiei sau recomandările medicale privind alimentația și stilul de viață.

Alimentația, o direcție importantă în cercetarea metabolică

Identificarea peptidului EVYR evidențiază potențialul alimentelor de origine marină ca surse de molecule bioactive. În viitor, asemenea descoperiri ar putea contribui la dezvoltarea unor alimente funcționale destinate susținerii sănătății metabolice.

Până la confirmarea efectelor prin studii clinice, mesajul esențial rămâne unul de prudență: o descoperire promițătoare în laborator reprezintă un punct de plecare pentru cercetare, nu o dovadă că un anumit aliment poate preveni sau trata o boală.