Laptele matern conține uree. Ce rol neașteptat ar putea avea în dezvoltarea microbiomului intestinal al bebelușului?

Ureea este cunoscută în principal ca produs rezultat în urma metabolismului proteinelor și este asociată, de regulă, cu eliminarea substanțelor reziduale din organism. Însă un nou studiu sugerează că acest compus, prezent și în laptele matern, ar putea avea un rol mai important decât se credea până acum: ar putea contribui la dezvoltarea microbiomului intestinal al sugarului.

Cercetarea, realizată de o echipă internațională de oameni de știință și publicată pe platforma bioRxiv, indică faptul că nivelul ureei din laptele matern se modifică pe parcursul alăptării și ar putea influența dezvoltarea anumitor bacterii din intestinul bebelușului.

Ureea din laptele matern se modifică pe măsură ce copilul crește

Cercetătorii au analizat probe de lapte matern provenite de la mame din Statele Unite, Africa de Sud și alte regiuni, urmărind variațiile concentrației de uree în diferite etape ale alăptării. Rezultatele au arătat că nivelul acesteia crește în primele săptămâni după naștere, urmând ulterior să se stabilizeze.

Un aspect interesant este că variațiile concentrației de uree nu au fost explicate prin cantitatea de proteine animale consumată de mamă sau prin nivelul ureei din sângele acesteia. Acest lucru sugerează că glanda mamară ar putea avea propriile mecanisme de reglare a transferului ureei în lapte.

Printre mecanismele investigate s-a numărat și implicarea unei proteine numite aquaporina 3 (AQP3), considerată un posibil transportor al ureei. Totuși, rolul său nu a fost demonstrat direct.

Cum ar putea influența ureea bacteriile intestinale?

O ipoteză importantă a studiului este că ureea ar putea reprezenta o sursă suplimentară de azot pentru anumite bacterii intestinale, contribuind astfel la dezvoltarea microbiomului sugarului.

Analizele genetice au identificat în probele de lapte matern și în cele de scaun matern și infantil bacterii care prezintă gene implicate în transportul și metabolizarea ureei.

Printre microorganismele analizate s-au numărat bacterii din genurile Bifidobacterium, Streptococcus și Klebsiella.

Experimentele de laborator au evidențiat că efectul ureei poate fi diferit în funcție de concentrație și de specia bacteriană. O tulpină de Bifidobacterium longum, bacterie asociată în mod obișnuit cu un microbiom intestinal sănătos, a prezentat o creștere mai bună la concentrații de uree similare celor întâlnite în laptele matern din primele etape ale alăptării.

În schimb, concentrațiile mai mari au favorizat dezvoltarea bacteriei Klebsiella pneumoniae, un microorganism care poate provoca infecții în anumite condiții.

Cercetătorii au observat, de asemenea, o asociere între nașterea prin cezariană și o prezență mai mare a bacteriilor din genul Klebsiella în microbiomul intestinal al sugarilor.

Ce diferențe există între laptele matern și formulele de lapte praf?

Un alt aspect investigat a fost concentrația de uree din formulele comerciale pentru sugari.

Dintre cele opt formule analizate, cinci au prezentat concentrații de uree mai mari decât cele măsurate în laptele matern, indiferent de etapa lactației luată în considerare.

Spre deosebire de laptele matern, în care nivelul ureei pare să varieze în mod natural pe parcursul alăptării, formulele testate nu au prezentat aceeași dinamică.

Această diferență ridică întrebări despre modul în care compoziția formulelor de lapte praf ar putea influența dezvoltarea microbiomului intestinal. Totuși, cercetătorii subliniază că rezultatele nu demonstrează că formulele cu un anumit nivel de uree determină modificări ale florei intestinale sau efecte asupra sănătății copilului.

Ce urmează să cerceteze oamenii de știință?

Studiul deschide o nouă direcție de cercetare privind rolul componentelor mai puțin cunoscute ale laptelui matern în dezvoltarea sistemului digestiv al sugarului.

Oamenii de știință consideră că este important să fie analizate nu doar proteinele, grăsimile, carbohidrații și anticorpii din laptele matern, ci și alte substanțe care pot contribui la dezvoltarea comunităților bacteriene intestinale.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă modificarea concentrației de uree influențează efectiv colonizarea intestinală, echilibrul microbiomului și sănătatea sugarului pe termen lung.

Un aspect esențial de reținut: rezultatele sunt preliminare. Studiul a fost publicat pe bioRxiv, o platformă care găzduiește lucrări științifice înainte de evaluarea formală de către experți (peer-review). Prin urmare, concluziile nu trebuie considerate dovezi definitive și nu justifică modificarea alimentației sugarilor sau a formulelor de lapte.

Cercetarea evidențiază însă cât de complexă este compoziția laptelui matern și cât de multe mecanisme prin care acesta ar putea susține dezvoltarea copilului mai sunt încă de descoperit.