Comorile Sufletului!

Suntem atât de prinși de vâltoarea vieții de zi cu zi încât deseori uităm că sufletele noastre au nevoie de introspecție, de o exprimare a ceea ce este mai frumos în noi și de conștientizarea acestui fapt.

În fiecare an, în mijlocul primăverii cu ocazia celor mai mari sărbători religioase pentru marea majoritate a românilor, avem motivul destul de sensibil să ne privim interiorul și să proiectăm ce este mai frumos din noi, în afara noastră. Desigur că este posibil ca cei din jur să ne ignore, să ne persifleze mai mult sau mai puțin, sau mai rău să ne jignească, dar asta nu contează atâta timp cât ne vom simți eliberați de corsetul cotidian. Mai mult, am putea să le propunem acest exercițiu fără riscul de ridicol. Ce ar trebui să găsim? În primul rând iubirea, pe urmă bunătatea, compasiunea, sinceritatea, generozitatea și multe alte virtuți – adevăratele comori ale noastre. Sigur, avem măcar câte puțin din toate. Să le etalăm fără sfială! E un fel de catharsis, o purificare a eu-lui. La ce ne-ar folosi? Ne-ar scuti de multă suferință! Pe noi și pe cei de lângă noi. Căci e ușor să rănești fie și doar prin ignoranță și greu să vindeci doar prin vorbe! O autoprofilaxie! Să ne arătăm celor din jur și nouă înșine așa cum suntem și nu așa cum ne-a cioplit o societate bolnavă de prozaic în cel mai ușor caz. Să ne descoperim valoarea ce rămâne neexploatată numai din jocul întîmplării! Desigur că e utopic să credem că binele și frumosul vor putea stăpâni universul dar măcar stă în puterea noastră să echilibrăm balanța!

dr. Mihaela Chelariu