Interviu cu cardiologul Lucica Grigorică

Populația lumii creşte, dar creşte şi mai mult numărul bolilor care lovesc această populație de pacienți. E sezonul riscurilor crescute?

Lucica Grigorică: Da, este în creştere numărul pacienților cu afecțiuni cardiovasculare, pentru că se înmulțesc proporțional factorii de risc: obezitatea, diabetul, hipertensiunea şi sedentarismul. Pune capac la toate stresul. Este motivul pentru care vârsta la care apar bolile cardiovasculare de tip infarct miocardic cu angină pectorală a crescut foarte mult. Dacă acum 15-20 de ani rar auzeai de infarct miocardic la 40 de ani, acum pot să vă spun că aproape n-am avut gardă fără infarct miocardic acut la vârste sub 45 de ani. Sunt frecvente infarctele la 39-42 de ani. Este o explicație. Între 40 şi 50 de ani, oamenii sunt concentrați pe muncă, vor să-şi realizeze aspirațiile profesionale şi uită de sănătate şi de zestrea genetică personală. Este important să amintim aici că în România nu există programe de prevenție. Nu facem screening, nu facem analize obligatorii la 6 luni – un an, ca să ne referim la un model european. Trebuie să convingem dislipidemicii că trebuie să se trateze, ca să nu facă accident vascular cerebral, să convingem hipertensivii că hipertensiunea e o boală care nu se tratează, şi că tratamentul trebuie luat toată viața.

Avem o boală în sistem: prevenția nu urcă la un palier deasupra nivelului unde se face tratamentul afecțiunii.

Lucica Grigorică: Ar fi bine să nu aşteptăm îmbolnăvirea pacienților. Prevenția în domeniul cardio-vascular începe încă din copilărie. Părinții trebuie să fie atenți la alimentație şi la efortul fizic. Majoritatea părinților scot scutire medicală pentru copii lor. ABC-ul sfaturilor se rezumă la a mânca sănătos şi a ace efort fizic corespunzător vârstei. Câți părinți ies duminica cu copii,  pe biciclete? Nu există o educație în această direcție. Familia trebui convinsă că este bine să mai şi gătim în casă. Din comoditate, din lipsă de timp, părinții optează pentru pizza de prânz şi pentru ceva de fastfood seara. Nu e sănătos aşa! Nu mai vorbim de pericolul dulciurilor concentrate. Nutriționiştii ne atrag atenția că dulciurile predispun la obezitate şi diabet. Din rândurile acestor copii se selectează viitorii noştri pacienți. Trebuie încurajat consumul de fructe şi descurajat consumul de grăsimi animale. Să fim mult mai atenți la medicul de familie. E treapta de bază a sistemului medical. Programele naționale de prevenție presupun bani şi personal medical, corespunzător ca număr şi pregătire. Şi am ajuns la problema principală-subfinanțarea şi scăderea numărului medicilor. Vă dați seama ce deficit de medici este în Călăraşi, dacă scot la concurs posturi pentru 60 de medici? E un dezastru! Statul român cheltuie mulți bani ca să facă doctori – bine pregătiți, deoarece afară reuşesc foarte bine – trebuie să găsească o motivație pentru ca medicii să rămână în țară. Vorbesc de aspectul financiar dar şi de statutul de care ar trebui să se bucure această profesie în societate. Mulți colegi de-ai mei au plecat din țară nu din motive financiare, ci datorită lipsei de respect pentru pregătire, pentru merite profesionale, pentru câți oameni a salvat.

Cine nu e capabil de acest respect? Instituțiile statului sau pacienții ignoranți?

Lucica Grigorică: Cred că este o culpă generalizată. De mulți ani nu se scot în evidență decât aspectele negative ale acestei profesii, nu prea sunt promovate succesele profesionale. E greu de găsit un vinovat. Sunt însă instituții care ar trebui să analizeze motivele pentru care medicii au plecat şi continuă să plece din țară. Statutul medicului în societate începe să fie prioritar față de stimulul financiar. Este o profesie grea, nu e simplu să fii în mijlocul oamenilor bolnavi. Omul bolnav este un om dificil, un disperat,  la care se adaugă o familie mai disperată decât pacientul, de multe ori. Este o presiune fantastică pe doctor, nu poți să-i impui normă, nu face maşini, nu e la linia de panificație. Am şapte ore în policlinică, mi se impun 28 de consultații. Cum să termini în 10 minute ce poate dura şi o oră? Acesta este regulamentul Casei de Asigurări, patru consultații pe oră, numai că oamenii nu sunt toți la fel….Dacă pacientul a făcut accident vascular şi este afazic, adică nu poate să vorbească, cum să termini o consultație în 10 minute? Sau în 15 minute? Este deficit mare de medici, programul medicului nu se termină la ora fixă. Codul Muncii spune să pleci acasă după gardă, medicii nu au semnat că pleacă acasă, nici unul… Nu poți lăsa baltă pacienții internați. Nu ai continuitate, nu ai satisfacția profesională. Dar, încep la opt şi termin a doua zi la 14. Sunt chirurgi care operează după astfel de gărzi, operează creier şi cord după o noapte în care n-au dormit. Nu mai poți face contabilitatea doctorului, după consultații şi număr de internări.

Se ocupă cineva să micşoreze deficitul de medici?

Lucica Grigorică: Posturi s-au scos la concurs, dar nu se prezintă medicii…Spitalele de stat nu mai sunt atractive, volumul de muncă e foarte mare, salariile sunt mărite, dar nu cine ştie ce, gărzile sunt foarte grele. Şi atunci, cardiologii preferă marile lanțuri private, cu salariu decent şi consultații după program. Medicii cer respectul muncii făcute şi a sacrificiilor pentru anii de studiu. Abia după 40 de ani ajunge un medic să trăiască pe picioarele lui. Până atunci sunt sacrificii de familie. Oraşele mari sunt mai atractive, dar în cele mici este o tragedie, deficitul de medici este uriaş. Spitalele noastre sunt din ce în ce mai pline de pacienți şi mai goale de medici. Pacientul şi medicul fac echipă, trebuie să se respecte reciproc. Societatea trebuie să aibă reacții, să sancționeze erorile, şi să recompenseze devotamentul. Cea mai mare satisfacție a mea este să fiu căutat de pacienți, şi pacienților să le meargă bine. Când eşti sunat că un pacient s-a prăpădit, nu are cum să-ți meargă bine…Dacă doctorului îi revine 5-6 pacienți, ca în occident, e alt confort, toată lumea este mulțumită. Dar, cardiologul din Județean face Policlinică, unde consultă 30-40 de pacienți, face gardă, face secție, interclinice şi unitate de terapie intensivă coronarieni. Şi suntem cinci cardiologi şi jumătate, deoarece unul lucrează cu jumătate de normă, îşi face o competență la Bucureşti, cu normă întreagă de gărzi, pe cheltuiala lui, că statul …

Populația bolnavă vrea coronarografie la Galați!

Lucica Grigorică: E visul meu şi al nostru: să avem centru de cateterism, de care avem nevoie ca de aer. Pacienții cu infract miocardic acut şi angină pectorală sunt tratați medicamentos plus această coronarografie, care este o explorare ce vizează arterele inimii, şi pune în evidență stenozele, adică locurile unde vasele sunt îngustate şi unde se vor pune stenturi-dispozitive de menținut artera la calibrul normal. Sau vedem dacă e nevoie de bypass. Nu avem aşa ceva la Galați, şi în fiecare gardă transferăm cazurile cu ambulanța sau elicopterul la Iaşi sau Bucureşti. Altfel, Spitalul județean Galați este de fapt un spital regional.Deservim județul Tulcea, o parte din Brăila, județul Vrancea, iar serviciul de radioterapie este singurul până la Iaşi iar neurochirurgia este singura din trei județe. Este în acelaşi timp spital clinic universitar. Este un avantaj. Numai că studenții care termină la Galați nu rămân aici. Unii rămân, nu pleacă toți, s-a mai implicat Colegiul Medicilor şi Facultatea de Medicină, dar este important să rezolve pregătirea rezidenților aici. Trebuie să vină de la centru proiectele la nivel național, pentru că la Slobozia, Călăraşi, Tecuci, Vaslui, Botoşani, Suceava situația este critică. Contează nivelul economic al zonei. Şi Galațiul nu e departe de aceste defavorizări. La mare căutare sunt oraşele cu aeroport, este foarte important. Iată de ce Galațiul şi Brăila trebuie să aibă împreună aeroport.

Altfel ar ajunge la la spital oamenii cu infarct!

Lucica Grigorică: Chiar şi fără aeroport, trebuie să ajungă în primele 12 ore. Ideal ar fi în primele două ore. După cele 12 ore, infarctul este ireversibil, nu prea mai ai ce să faci. Infarctul este o o zonă din inimă care moare, deci trebuie intervenție rapidă. În şcoli, în instituții sau intreprinderi, ar trebui să se facă cursuri de resuscitare. Cine ştie unde sunt amplasate defibrilatoarele comunitare? Prea puțini ştiu că în gară şi în Piață sunt defibrilatoare automate externe, şi dacă cineva face stop cardiac, orice persoană poate urma nişte instrucțiuni şi salva o viață. Ar fi de făcut o campanie de instruire, poate prin revista „Repere medicale”, care este o revistă foarte citită, pacienții mei vin la cabinet cu pasaje subliniate din revistă.