Sindromul FOMO

Sindromul FOMO (Fear of missing out), conform definitiei este o tulburare manifestata prin “o percepție pervaziva, că alții ar putea să aibă experiențe pline de satisfacții din care persoana in cauza sa fie exclusa”.

Această tulburare este incadrata ca facand parte din categoria anxietatii sociale si se caracterizează prin “dorința de a rămâne permanent legat (conectat) de ceea ce fac alții”.

Sindromul FOMO

Sindromul FOMO este, de asemenea, definit ca o stare de angoasa, ceea ce poate conduce la o preocupare compulsivă pentru a nu pierde o ocazie de interacțiune socială, o experiență nouă, o investiție profitabilă sau alte evenimente satisfăcătoare.

Cu alte cuvinte, FOMO perpetuează teama de a nu lua o decizie greșită cu privire la modul de petrecere a timpului, astfel incat persoanei in cauza sa nu i se poata spune: “vă puteți imagina cum ar fi putut evolua in mod diferit lucrurile”.

Despre Teoria autodeterminării (SDT)

Teoria autodeterminării (SDT) afirmă că sentimentul de legătură sau conexiune cu ceilalți este o nevoie psihologică legitimă care influențează sănătatea psihică a oamenilor. În acest cadru teoretic, FOMO poate fi înțeleasă ca o stare de autoreglare care decurge din percepția situațională sau pe termen lung că nu sunt satisfăcute nevoile persoanei in cauza.

Odată cu apariția si dezvoltarea tehnologiei digitale, experiențele sociale și de comunicare ale oamenilor au fost extinse de la fața-în-față la cele virtuale. Pe de o parte, tehnologiile moderne (de exemplu, telefoanele mobile, smartphone-urile) și serviciile de rețele sociale (de exemplu, Facebook, Twitter, Instagram) oferă o oportunitate unică oamenilor de a se angaja social cu un “cost de admitere” redus.

Pe de altă parte, comunicarea mediată perpetuează o dependență crescută fata de mediul virtual. O dependență psihologică de a fi on-line ar putea avea ca rezultat anxietatea atunci când cineva se simte deconectat, ducând astfel la frica de a pierde un eveniment petrecut pe internet.

Cum este percepută FOMO?

În consecință, FOMO este percepută ca având influențe negative asupra sănătății și echilibrului psihic a oamenilor, deoarece ar putea contribui la starea de spirit negativă a oamenilor și la sentimente hipertimic negative. Acest sindrom a fost mentionat pentru prima data in anul 1996 de catre Dr. Dan Herman si definit in 2004 de Patrick James McGinnis de la Harvard.

Din perspectiva teoretică a nevoilor psihologice, FOMO ar putea fi atribuit deficitelor situaționale, sau pe termen lung în ceea ce privește satisfacerea nevoilor psihologice, a căror prevalență contribuie la o mai mare transparență a vieții sociale a altor persoane și la o creștere esențială a informațiilor în timp real.

Dupa o analiza atenta a acestui sindrom prof. Trine Syvertsen din Norvegia concluzioneaza in 2019: “In acest articol susținem că textele de detoxifiere digitală pun în lumină creșterea unei societăți de autoreglementare, unde se așteaptă ca indivizii să-și asume responsabilitatea personală pentru echilibrarea riscurilor și presiunilor, precum și pentru a reprezenta o formă de automodificare a autenticității și a nostalgiei”.

Prin urmare, mediul virtual trebuie gestionat cu atentie, cu responsabilitate si in scopuri constructive.

Citește mai multe articole despre diferite boli și afecțiuni aici!