Ce trebuie să știm despre blefaroplastie?

Articol susținut de 

Blefaroplastia este intervenția chirurgicala prin care se îndepărtează excesul de piele de la nivelul pleoapelor superioare și inferioare, a pungilor de grăsime, ameliorând totodată aspectul de “ochi umflați”. Datorită faptului că excesul de piele și pungile de grăsime din jurul ochiului dau feței un aspect veșnic obosit, blefaroplastia este considerată o metodă de reîntinerire facială. Totodată se pot îndepărta sau ameliora și cearcănele și șanțurile suborbitare. Prin blefaroplastia inferioară se îndepărtează și ridurile fine din jurul ochilor.
Beneficiile blefaroplastiei sunt atât estetice cât și funcționale, lărgind aria vizuală. Trebuie să știți că grăsimea odată îndepărtată nu se mai reface, dar pielea se poate lăsa din nou și să devină în exces în timp, odată cu înaintarea în vârstă, necesitând o altă blefaroplastie.
În cadrul consultaţiei preoperatorii pacientul va fi informat despre cum se va simți după operație și despre eventualele complicaţii ce pot apărea.

PTOZA PALPEBRALĂ (BLEFAROPTOZA)

Reprezintă căderea pleoapei superioare cu îngustarea fantei palpebrale, congenitala sau dobândita, unilaterala sau bilaterala.

Clasificare anatomică

• Neurogenica – paralizie de nerv oculomotor III;
• Miogenica – functie redusa partial/total a muschiului ridicator palpebral;
• Aponevrotica – involutionala sau postoperatorie;
• Mecanica – cauzata de cicatrici, tumori, traumatisme.

Clasificare etiologica:

•  Ptoza congenitala;
• Ptoza dobandita.

Ptoza congenitală este cel mai frecvent întâlnita (75 % din totalul ptozelor) si poate fi simpla (izolata) sau asociata cu alte afecțiuni. Ptoza simplă este cea mai frecventa si se datorează distrofiei  mușchiului ridicator al pleoapei superioare. In 75 % din cazuri apare unilateral, de obicei sporadic, dar poate avea si caracter ereditar.
Ptoza congenitală se poate asocia si cu alte afecțiuni: paralizia congenitala a nervului oculomotor (III), sindrom Harner, sindrom Marcus-Gunn, tumori orbitare etc. De asemeni poate fi urmarea  unui tratament.
Ptoza palpebrala dobândită poate avea cauze neurologice, traumatice, mecanice, musculare, etc.
Daca se instalează la adulții trecuți de 60 de ani, ea poate fi si urmarea unei relaxări accentuate a țesuturilor orbito-palpebrale sau a unui exces cutanat al pleoapei  superioare  care prin tracțiune duce la dezinserarea  aponevrozei mușchiului ridicator al pleoapei  superioare de pe porțiunea cartilaginoasa a pleoapei. In cazul ptozelor dobândite, pe langa un examen oftalmologic amănunțit, este indicat si un examen neurologic completat dupa caz de investigații imagistice care pot stabili diagnosticul afecțiunilor asociate.

CUM SE MANIFESTA PTOZA PALPEBRALĂ?

In cazul ptozei palpebrale congenitale majore, copilul își ridica sprânceana  (contracția mușchiului frontal) pentru a compensa deficitul muscular palpebral. De asemenea el ridica bărbia si lasă capul pe spate pentru a putea privi prin zona libera, neacoperita de pleoapa căzuta (in aceste cazuri grave se recomanda intervenția chirurgicala chiar in primul an de viață).

Când este indicata operația pentru ptoza palpebrală?
In cazul ptozelor mici, când de regula vederea nu este afectata, se poate amâna operația pana la 12-14 ani.
In cazul ptozei dobândite, operația se poate realiza oricând, decizia momentului operator fiind aleasa de pacienta.

TRATAMENTUL DE PTOZĂ PALPEBRALĂ

Operația are ca scop  fie întărirea mușchiului palpebral deficitar, fie suspendarea pleoapei la mușchiul frontal cu materiale biocompatibile (fir de silicon, banda de Gore-tex). In unele cazuri este nevoie de reintervenții pentru a obține un rezultat cat mai bun.
Abia după tratamentul complex al afecțiunii de fond si daca ptoza persista, (de obicei se asteapta sase luni de la debutul ptozei) se recurge la tratamentul chirurgical care respecta in mare, aceleasi principii, ca si la cel din ptoza congenitala.
In cazul blefarosalozisului se efectueaza in același timp operator si o blefaroplastei superioara ( îndepărtarea excesului cutanat) pe langa reinsertia mușchiului ridicator al pleoapei la tars ( partea cartilaginoasa a pleoapei).