Molarul de minte. De ce este important sa ne prezentam din timp la medicul stomatolog.
Molarul de minte. De ce este important sa ne prezentam din timp la medicul stomatolog.
Molarul III (cunoscut pacienților sub denumirea de „molar de minte”) este ultimul dinte (molar) ce erupe in cavitatea orală, în jurul vârstei de 17-21 ani. Există situații în care acest molar erupe mult mai târziu de-a lungul vieții. Datorită poziției sale, în zona cea mai distală a arcadelor dentare, de cele mai multe ori molarul III nu are suficient spațiu pentru a se dezvolta și a se alinia curburilor dentare. În aceste situații, pacienții prezintă dureri la nivelul maxilarelor precum și dureri de cap (de tip hemicranii). În afara episoadelor dureroase, în lipsa spațiului necesar erupției, molarul III poate determina înghesuiri dentare în zona anterioară (așa numitele „incongruențe dento-alveolare cu înghesuire”), cel mai frecvent la mandibulă. Astfel, pacientul observă o lipsă de aliniere dentară în zona anterioară a maxilarelor, aspect inestetic dar și perturbator al masticației. O altă complicație frecventă a molarilor III (mai frecvent cei mandibulari) este infecția. Aceasta se produce atunci când dintele este parțial erupt în cavitatea orală (doar o mică parte din coroana dintelui poate fi vizibila) dar este supus agresiunilor bacteriene ale salivei. Astfel, țesutul din jurul dintelui se inflamează, devine dureros, edemațiat, iar pacientul are dificultăți în a deschide cavitatea orală (trismus). Tot acest tablou clinic poate fi completat de către prezența ganglionilor limfatici inflamați, dureroși, la nivel submandibular de aceeași parte. Această afecțiune se numește „pericoronarită congestivă” și este forma cea mai ușoară a inflamației în jurul molarului III. Dacă pacientul nu se prezintă la medicul stomatolog și își administrează automedicație antibiotică (fapt total contraindicat), tabloul clinic evoluează cu acumularea de secreție purulentă (colecție de puroi), devenind o „pericoronarită supurată”, afecțiune mai gravă cu risc de diseminare a infecției în zone profunde ale capului (spații fasciale).
Tratament:
Nu este recomandat ca pacientul să își administreze medicamente fără prescripție (în special antibioterapie). Tratamentul pericoronaritelor nu este doar medicamentos ci și chirurgical local. Administrarea empirică de medicamente fără intervenția locală chirurgicală, nu va aduce niciun beneficiu pacientului ci angajează riscuri majore de diseminare a infecției. În situația extinderii infecției de la nivelul molarului III în spațiile fasciale, tratamentul nu se mai poate realiza în cabinetele de stomatologie (cum este cazul pericoronaritelor) ci în secțiile spitalicești de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială. Extracția preventivă a molarul III nu este o practică stomatologică curentă. Momentul și necesitatea extracției dentare a acestui dinte este o decizie secundară episoadelor dureroase sau infecțioase din antecedente.
Toate complicațiile menționate pot fi anticipate și manageriate eficient prin prezentarea pacienților la controalele periodice bianuale, precum și realizării radiografiilor de tip Ortopantomografie.
