Hernie de disc: Cauze, simptome, tratament

Despre hernia de disc

Hernia de disc este o afecțiune neurologică ce apare atunci când discul dintre două vertebre se deplasează și, în funcție de localizare, comprimă măduva spinării sau rădăcinile nervoase.

Vertebrele sunt separate prin mai multe discuri intervertebrale, ce au rolul de a asigura stabilitatea coloanei, de a face posibilă o minimă mișcare între două vertebre adiacente și de a amortiza șocurile asupra coloanei, protejând vertebrele. Acest lucru este posibil datorită structurii specifice a acestor discuri, ce are la bază două componente:

  • inelul fibros: porțiunea exterioară, rezistentă;
  • nucleul pulpos: porțiunea centrală, de consistență gelatinoasă.

Pe parcursul vieții, apar modificări degenerative, de uzură, ale coloanei, care ne pot afecta pe fiecare dintre noi într-o mai mică sau mai mare măsură, în funcție de stilul de viață și de efortul fizic depus. În cazul degenerării discurilor intervertebrale, acestea se pot fisura, determinând hernierea (deplasarea) nucleului pulpos spre canalul medular sau spre canalele rădăcinilor nervoase.

Hernia de disc intervertebral este o afecțiune din ce în ce mai întâlnită, mai ales în rândul adulților tineri, care poate cauza dureri majore de spate și de membre superioare sau inferioare. Netratată, hernia poate avea consecințe serioase.

Tipuri de hernie de disc

Hernia de disc poate fi de mai multe tipuri, în funcție de porțiunea din coloană care este afectată:

  • cervicală: coloana cervicală este alcătuită din 7 vertebre, iar mișcările cele mai ample se realizează între vertebra C1 (atlas) și vertebra C2 (axis). Cu excepția acestor două vertebre, între toate celelalte cinci (până la C7) există un disc intervertebral. Cele mai predispuse la hernii de disc sunt zonele C5-6 și C6-7;
  • lombară: coloana lombară este alcătuită din cinci vertebre (L1-L5) și, dacă includem și prima vertebră sacrală (S1), avem șase perechi de rădăcini nervoase, care ajung în membrele inferioare și, parțial, și la nivelul sfincterelor. Nivelurile cele mai afectate sunt cele inferioare (L4-5, L5-S1);
  • toracală: coloana toracală este alcătuită din 12 vertebre (T1-T12), de la nivelul cărora pleacă 12 perechi de rădăcini nervoase; herniile de disc la acest nivel sunt destul de rare, coloana toracală fiind mult mai fixă datorită cutiei toracice din care face parte și care o stabilizează.

Cauze

De cele mai multe ori, hernia de disc este cauzată de îmbătrânirea discurilor intervertebrale. Mai exact, pe măsură ce înaintăm în vârstă, acestea se deshidratează, iar ligamentele care le mențin pe poziție se slăbesc. Astfel, discurile devin mai puțin flexibile și sunt predispuse la fisuri, fracturi și chiar deplasări minore sau răsuciri. Uzura inelelor exterioare determină o presiune asupra nucleului pulpos și, prin urmare, proeminența sau ieșirea acestuia din disc.

Mulți dintre pacienți nu-și pot da seama care sunt cauzele exacte ale herniei de disc, dar acestea pot fi următoarele:

    • folosirea mușchilor spatelui în loc de cei ai picioarelor sau ai brațelor, pentru ridicarea greutăților;
    • mișcările de întoarcere și răsucire în același timp cu ridicarea greutății;
    • un eveniment traumatic, cum ar fi căderea sau o lovitură (mai rar).

Factori de risc

Există mai mulți factori de risc pentru dezvoltarea unei hernii de disc, cei mai frecvenți fiind cei legați de stilul de viață:

  • sedentarismul;
  • poziția incorectă la locul de muncă (în special la birou);
  • fumatul;
  • obezitatea;
  • expunerea îndelungată la vibrații;
  • constituția înaltă (mai ales în cazul herniilor de disc lombare).

De asemenea, vârsta și moștenirea genetică, traumatismele sau infecțiile la nivelul coloanei și osteoporoza pot predispune la apariția herniei de disc intervertebral.

Tratament

Alegerea strategiei terapeutice în cazul herniei de disc se face în funcție de caracteristicile pacientului, de preferințe, de eventualele deficite observate la examenul neurologic.

Medicul specialist va discuta cu pacientul tipul de tratament, avantajele și dezavantajele fiecărei abordări, consecințele pe termen lung în fiecare caz, terapiile alternative, durata tratamentului și modul de monitorizare al efectului terapeutic, riscul de recidivă sau de sechele, eventualele complicații care pot apărea. 80% dintre herniile cervicale și 90% dintre cele lombare se vindecă fără intervenție chirurgicală.