Neuropatiile sunt printre cele mai frecvente complicaţii pe termen lung ale diabetului zaharat  Neuropatiile diabetice se caracterizează printr-o distrugere progresivă a fibrelor nervoase şi pot afecta atât sistemul nervos autonom cât şi pe cel somatic. Recunoasterea precoce a simptomatologiei neuropatiei diabetice este importanta pentru pacientul cu diabet din urmatoarele considerente:
-Mulţi pacienţi cu neuropatie diabetică sunt asimptomatici şi astfel expuşi riscului de a suferi leziuni nedureroase la nivelul picioarelor;

-Atât simptomele cât şi deficitele la pacienţii cu neuropatie diabetică au un efect negativ asupra calităţii vieţii;

-Neuropatia autonomă provoacă o morbiditate şi mortalitate semnificativă, în special in cazul În care este afectat sistemul cardiovascular;

-Sunt disponibile tratamente simptomatice eficiente.

  Definitie: Neuropatia diabetică este definită prin prezenţa de simptome şi/sau semne de disfuncţie a nervilor periferici la persoanele cu diabet zaharat. Neuropatia nu poate fi diagnosticată fără un examen clinic atent şi că o lipsă a simptomelor nu trebuie să fie echivalată cu lipsa neuropatiei. Definiţia subliniază, de asemenea, importanţa excluderii cauzelor nondiabetice, care reprezintă aproximativ 10% din neuropatiile periferice prezente la pacienţii cu diabet zaharat.

Este recomandat ca diagnosticul neuropatiei diabetice sa nu fie facut doar pe baza unui singur semn,simptom sau test pe elemente clinice si paraclinice ,identificarea ei sa aibe cel putin doua elemente -anomalii-un test clinic sau cantitativ. Se impune atenţie pentru a face diferenţa între o neuropatie diabetică incipientă şi cea de ‘loss of protective sensation’ (LOPS) (pierderea senzaţiei de protecţie), utilizată pentru identificarea piciorului la risc de a face ulcer. Dacă pentru diagnosticarea ultimei afecţiuni mentionate sunt suficiente două teste simple, diagnosticarea neuropatiei incipiente necesită mai multe investigaţii şi excluderea cauzelor non-diabetice.

Incidenta si prevalenta

În ciuda limitelor expuse anterior, se ştie că, diabetul zaharat este principala cauză de neuropatie in ţările occidentale şi că neuropatiile sunt complicaţiile microvasculare pe termen lung cele mai frecvente ale diabetului. Conform mai multor trialuri mari, incidenţa anuală a neuropatiei in rândul pacienţilor cu diabet tip 2 pare a fi in jur de 2% Prevalenţa neuropatiei simptomatice pare a fi in jur de 21 % iar deficitele neuropatice se regăsesc in cadrul examinării la aproximativ 50 din pacientii cu diabet.

Neuropatia diabetică are o etiologie multifactorială, iar in patogeneza bolii au fost implicaţi numeroşi factori metabolici şi vasculari. Dintre toate mecanismele propuse, oricum cele mai solide dovezi pledează pentru hiperglicemia cronică. Într-adevăr, este cert că apariţia şi progresia neuropatiei este legată de controlul glicemie În ambele tipuri de diabet.

Au fost propuse mai multe sisteme de clasificare a neuropatiilor. Unele sunt bazate pe etiologiile presupuse, in timp ce altele se referă la caracteristicile topografice sau la patogeneza bolii. Cu toate acestea, relaţia dintre etiologie, mecanisme şi simptome este complexă şi insuficient înţeleasă şi prin urmare, această clasificare tradiţională este puţin utilizată în practica clinică.

Până la elucidarea mecanismelor fiziopatologice ale neuropatiei diabetice, clasificările cele mai utile pentru medicii practicieni sunt cele bazate pe manifestările clinice.

Neuropatia senzitiva

Polineuropatia cronică senzitiva-motorie distală şi simetrică

Polineuropatia cronică senzitivo-motorie distală şi simetrică (PND) este cea mai frecventă formă de neuropatie diabetică, fiind prezentă la peste 10% din pacienţi în momentul diagnosticării diabetului de tip 2.

 PND apare atât în diabetul zaharat de tip l cât şi în cel de tip 2 şi devine tot mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă şi cu vechimea diabetului. într-un studiu populaţional mare, simptomele de neuropatie erau prezente la 30% din pacienţii cu diabet zaharat tip 1 şi la 36% şi respectiv 40% din bărbaţii şi femeile cu diabet zaharat tip 2.

Aproximativ jumătate din pacienţii cu simptome de PND, acuză cel mai adesea dureri de tip arsură, junghi sau senzaţii de electrocutare, parestezii, hiperestezii şi durere profundă. Durerea neuropaticătinde să fie intermitentă şi este de obicei mai accentuată noaptea. Simptomele sunt cel mai frecvent resimţite la nivelul picioarelor şi membrelor inferioare, dar in cazurile mai severe se poate extinde lanivelul mâinilor şi a degetelor. Aproximativ jumătate din pacienţii cu simptome de PND, acuză cel mai adesea dureri de tip arsură, junghi sau senzaţii de electrocutare, parestezii, hiperestezii şi durere profundă. Durerea neuropaticătinde să fie intermitentă şi este de obicei mai accentuată noaptea. Simptomele sunt cel mai frecvent resimţite la nivelul membrelor inferioare, dar in cazurile mai severe se poate extinde la nivelul mâinilor şi a degetelor.

Neuropatia vegetativă

    Neuropatia diabetică vegetativă este o complicaţie gravă şi frecventă a diabetului, care duce la morbiditate , si mortalitate semnificativaficativă. Variantă a polineuropatiei diabetice periferice, neuropatia diabetică vegetativă poate implica Întregul sistem nervos autonom. Poate fi evidentă clinic sau subclinic şi se manifestă prin disfuncţia unui sau a mai multor sisteme si organe {de exemplu, cardiovasculalar, gastrointestinal, genito-urinar, sudomotor, ocular).Cel mai adesea, neuropatia diabetică vegetativă este o tulburarere sistemică, care afectează toate părţile componente ale sistemului nervos autonom. Simptomele clinice, În general, nu apar decât la mult timp după debutul diabetului zaharat. Cu toate acestea, disuncţiile subclinice vegetative pot apărea În termen de un an de la diagnosticul de diabet zaharat tip 2 şi În termen de 2 ani, in cazul diabetului zaharat tip 1.

    Manifestările clinice majore ale neuropatiei diabetice vegetative includ tahicardia de repaus, intoleranţa la efort, hipotensiunea arerială ortostatică, constipaţia, gastropareza, disfuncţia erectilă, disfunctia I sudomotorie I si disfunctiile neurovasculare. Din cauza asocierii sale cu o varietate de evenimente negative, inclusiv decesul, neuropatia vegetativă cardiovasculară (NAC) este forma clinică cea mai importantă şi mai bine studiată a neuropatiei vegetative diabetice. Aceasta se datorează deteriorării fibrelor ner-voase, care inervează inima şi vasele de sânge, ducând la alterarea controlului ritmului cardiac si a dinamicii vasculare. Primul indiciu NAC este reducerea variatiei , ritmului cardiac; manifestările ulterioare includ ischemia miocardică silenţioasă şi moartea subită.

Diagnosticul neuropatiei diabetice

Diagnosticul de neuropatie diabetică depinde in mare măsură de examenul clinic atent, precedat de o anamneză, care poate fi dificilă şi consumatoare de timp. Efectuarea anamnezei poate fi, de asemenea, Îngreunată de incapacitatea unor pacienţi de a descrie senzaţii neobişnuite (a se vedea mai jos) şi de dificultatea de a distinge mai multe tipuri de simptome.

Istoricul pacientului ar trebui să includă o evaluare multidimensională a calităţii vieţii, inclusiv a stării de spirit, a funcţionării fizice şi sociale precum şi a suportului social.

Următoarele puncte ar trebui atinse:

• Debutul simptomelor -când şi cum;
• Localizarea -desenarea unei hărţi poate fi utilă (Fig. 3.1;
• Iradierea -acest lucru poate fi, de asemenea, exprimat pe o hartă;
• Modificări apărute după debut;
• Caracteristicile/tipul de durere, inclusiv utilizarea de descriptori;
• Severitatea simptomelor (scala vizuală analogă sau o scală de evaluare verbală);
• Stresul asociat -neplăcerea provocată de simptome, starea de spirit determinată de acestea; Managementul durerii neuropate

Controlul metabolic trebuie reaizat cat mai optim. Mai multe studii pe termen lung au arătat că hiperglicemia prelun-gită este un factor major, care a contribuit la dezvoltarea şi progresia neuropatiei diabetice.1-3 în plus, există dovezi că nivelul de glucoză din sânge (ex. modificări rapide în controlul glicemiei)pot fi importante în patogeneza durerii neuropatice.

Terapia farmacologică

Antidepresive triciclice,anticonvulsivante,opioide,acid tiocticum.