Revista

Ce ar trebui să știm despre hipertensiunea arterială?

Manea Olivia

Dr. Lucica Grigorică –Medic primar cardiolog, Membru ESC Professional

Hipertensiunea arterială rămâne cel mai frecvent factor de risc cardiovascular în România. Deși este o afecțiune adesea tăcută, consecințele ei pot fi severe. De aceea, informarea corectă și evaluarea periodică sunt pași esențiali pentru menținerea sănătății inimii.

Cât de des trebuie verificată tensiunea arterială?

  • Înainte de 40 de ani: screening o dată la 3 ani.

  • După 40 de ani: verificarea tensiunii anual.

O boală frecvent asimptomatică

Hipertensiunea este de cele mai multe ori lipsită de simptome evidente. Tocmai de aceea poate evolua în timp și poate fi descoperită doar atunci când apar complicații.

Riscurile tensiunii arteriale netratate

Valorile crescute ale tensiunii pot duce la:

  • infarct miocardic

  • angină pectorală

  • accident vascular cerebral

  • fibrilație atrială

  • insuficiență cardiacă

  • anevrism de aortă

  • insuficiență renală

Multe dintre acestea pot fi fatale, de aceea intervenția timpurie este crucială.

Ce înseamnă valori normale?

Pentru populația generală:

  • Tensiune normală: < 120/70 mmHg

Tensiune arterială crescută

  • 120–139 mmHg sistolic

  • 70–89 mmHg diastolic

În această zonă, este necesară adoptarea unui stil de viață sănătos. Tratamentul medicamentos poate fi recomandat dacă riscul cardiovascular este foarte mare — de exemplu, la pacienți cu infarct sau AVC în antecedente, ținta optimă fiind sub 130/80 mmHg, preferabil între 120–129/70–79 mmHg, dacă este bine tolerat.

Hipertensiunea propriu-zisă

Atunci când tensiunea depășește 140/90 mmHg, pacientul este considerat hipertensiv și necesită tratament medicamentos.

Când trebuie căutată o cauză secundară?

La pacienții tineri, la care boala apare brusc, medicul va analiza posibile cauze secundare (renale, endocrine etc.).

Cum se inițiază tratamentul?

Conform Ghidului Societății Europene de Cardiologie:

  • Tratamentul începe, de regulă, cu două antihipertensive.

  • Monoterapia este rezervată unor categorii speciale:

    • pacienți cu tensiune moderat crescută (120/70–130/89 mmHg)

    • persoane fragile

    • vârstnici > 85 ani

    • pacienți cu hipotensiune ortostatică

Dacă valorile nu se controlează cu două medicamente, se poate trece la combinații de 3 sau chiar 4 antihipertensive, în doze mici, care acționează complementar și au mai puține efecte adverse.

Combinarea medicamentelor

Pentru o aderență mai bună la tratament, se recomandă folosirea combinatiilor fixe — o singură tabletă care conține 2 sau 3 medicamente.

Evaluarea riscului cardiovascular

Fiecare pacient cu tensiune crescută sau hipertensiune trebuie evaluat global. Cele mai utilizate scoruri sunt:

  • SCORE2 — pentru persoane între 40–69 ani

  • SCORE-OP — pentru persoane ≥ 70 ani

Acestea estimează riscul de evenimente cardiovasculare severe în următorii 10 ani.

Analize și investigații necesare

Evaluarea completă trebuie să includă:

  • hemoleucogramă

  • glicemie (și, uneori, hemoglobină glicozilată)

  • profil lipidic complet

  • teste hepatice

  • funcția renală (uree, creatinină, RAC, RFG)

  • acid uric

  • ionogramă (sodiu, potasiu)

  • hormoni tiroidieni (TSH, FT4)

Explorări recomandate

  • Electrocardiogramă (EKG) – obligatorie la evaluarea inițială

  • Ecografie cardiacă Doppler – dacă apar modificări la EKG sau există antecedente cardiace

  • Ecografie abdominală – pentru evaluarea rinichilor, suprarenalelor sau screeningul anevrismului de aortă

  • Investigații opționale: Doppler carotidian/membre inferioare, indice gleznă-braț, fund de ochi, angio-CT coronarian cu scor de calciu

Acestea pot rafina diagnosticul și pot orienta tratamentul personalizat.