Colesterolul și trigliceridele crescute – de ce contează chiar și atunci când ne simțim bine

Valorile crescute ale colesterolului și trigliceridelor sunt frecvent descoperite întâmplător, în urma analizelor de rutină. De cele mai multe ori nu dor, nu produc simptome și nu modifică starea generală. Tocmai de aceea, dislipidemia poate rămâne ani întregi nediagnosticată, în timp ce modificările vasculare evoluează în tăcere.

Bolile cardiovasculare rămân principala cauză de mortalitate la nivel mondial, iar creșterea lipidelor din sânge reprezintă unul dintre factorii de risc importanți asupra cărora putem interveni.

Ce sunt colesterolul și trigliceridele?

Colesterolul este o substanță indispensabilă organismului. Intră în structura membranelor celulare și participă la sinteza hormonilor și a vitaminei D. Problema nu este existența colesterolului, ci excesul anumitor particule care îl transportă prin sânge.

Atunci când efectuăm un profil lipidic, întâlnim de obicei câteva valori importante. LDL-colesterolul, numit popular „colesterolul rău”, este principalul parametru urmărit în prevenția cardiovasculară. Atunci când este crescut, favorizează depunerea colesterolului în pereții arterelor și dezvoltarea aterosclerozei.

HDL-colesterolul, cunoscut drept „colesterolul bun”, participă la transportul colesterolului din țesuturi către ficat. Totuși, evaluarea riscului cardiovascular nu trebuie făcută doar prin raportarea la o valoare mare sau mică a HDL-colesterolului.

Trigliceridele reprezintă o altă categorie de grăsimi din sânge. Valorile lor sunt influențate în mod important de alimentație, greutate, consumul de alcool, activitatea fizică și controlul glicemic.

De ce este periculos colesterolul LDL crescut?

Un LDL-colesterol crescut contribuie în timp la formarea plăcilor de aterom în interiorul arterelor. Procesul poate începe cu mult înainte de apariția simptomelor și poate evolua ani sau chiar decenii.

Pe măsură ce ateroscleroza progresează, arterele se pot îngusta, iar o placă de aterom se poate destabiliza și poate favoriza apariția unui cheag de sânge. Consecințele pot fi severe: infarct miocardic, accident vascular cerebral sau boală arterială periferică.

De aceea, colesterolul nu trebuie privit doar ca o cifră pe buletinul de analize. Importanța lui depinde de riscul cardiovascular global al persoanei respective.

Cât ar trebui să fie LDL-colesterolul?

Nu există o singură valoare „normală” pentru toate persoanele. Ținta de LDL-colesterol se stabilește în funcție de riscul cardiovascular. O persoană tânără, fără alte boli și fără factori majori de risc poate avea o țintă diferită față de un pacient cu diabet zaharat, boală renală cronică sau antecedente de infarct ori accident vascular cerebral.

Cu cât riscul cardiovascular este mai mare, cu atât ținta LDL-colesterolului este mai mică. Ghidurile europene actuale mențin această abordare și recomandă evaluarea riscului cardiovascular înainte de stabilirea obiectivelor terapeutice. Din acest motiv, două persoane cu aceeași valoare a colesterolului pot primi recomandări diferite.

Dar trigliceridele crescute?

Trigliceridele crescute apar frecvent în asociere cu excesul ponderal, obezitatea abdominală, diabetul zaharat insuficient controlat, consumul crescut de carbohidrați rafinați sau alcool și sedentarismul.

În fața unei valori crescute trebuie căutată și cauza. Uneori există o predispoziție genetică, alteori hipertrigliceridemia este secundară unor boli sau tratamente. Creșterile ușoare sau moderate contribuie la evaluarea riscului metabolic și cardiovascular. În schimb, valorile foarte mari ale trigliceridelor devin importante și prin riscul de pancreatită acută.

„Mă simt bine. De ce ar trebui să le tratez?”

Aceasta este probabil una dintre cele mai frecvente întrebări. Răspunsul este simplu: colesterolul crescut nu trebuie să doară pentru a produce efecte asupra vaselor de sânge.

Ateroscleroza este în mare parte un proces silențios. Uneori, primul semn al bolii cardiovasculare poate fi chiar infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral. Scopul tratamentului nu este, așadar, să facă pacientul să se simtă mai bine a doua zi, ci să îi reducă riscul cardiovascular pentru anii care urmează.

De ce cresc colesterolul și trigliceridele?

Cauzele sunt multiple și, de cele mai multe ori, se asociază. Alimentația bogată în grăsimi saturate și produse ultraprocesate, excesul de zahăr și carbohidrați rafinați, sedentarismul, creșterea în greutate, fumatul și consumul excesiv de alcool contribuie la deteriorarea profilului metabolic.

Există însă și factori care nu țin exclusiv de stilul de viață. Predispoziția genetică poate avea un rol major, iar anumite persoane pot avea valori foarte mari ale colesterolului chiar dacă sunt slabe, active și au o alimentație echilibrată. Diabetul zaharat, hipotiroidismul, bolile renale sau hepatice și anumite medicamente pot, de asemenea, modifica profilul lipidic.

Din acest motiv, recomandarea „ține dietă și repetă analizele” nu este întotdeauna suficientă.

Ce putem face prin alimentație?

Schimbarea stilului de viață reprezintă o componentă esențială a prevenției cardiovasculare, indiferent dacă este sau nu necesar și tratamentul medicamentos.

Este recomandată o alimentație bazată predominant pe legume, fructe în cantități adecvate, cereale integrale, leguminoase, pește, nuci și semințe, cu reducerea alimentelor ultraprocesate și a excesului de grăsimi saturate, zahăr și sare.

Pentru persoanele cu trigliceride crescute este deosebit de importantă reducerea zahărului, dulciurilor, băuturilor îndulcite și a excesului de carbohidrați rafinați. Alcoolul poate crește semnificativ trigliceridele la unele persoane și trebuie evaluat individual. Scăderea în greutate, atunci când există exces ponderal, și activitatea fizică regulată pot îmbunătăți suplimentar profilul metabolic.

Când este nevoie de medicamente?

Decizia nu se ia exclusiv după colesterolul total. Medicul evaluează LDL-colesterolul, trigliceridele, vârsta, tensiunea arterială, fumatul, prezența diabetului, funcția renală, istoricul familial și existența unei boli cardiovasculare deja diagnosticate.

Statinele rămân principala clasă de medicamente utilizată pentru reducerea LDL-colesterolului și a riscului cardiovascular. Atunci când ținta nu este atinsă sau există anumite situații particulare, pot fi utilizate și alte terapii, precum ezetimibul, inhibitorii PCSK9 sau acidul bempedoic. Tratamentul trebuie însă individualizat și stabilit împreună cu medicul.

Colesterolul crescut nu este doar problema persoanelor în vârstă

Dislipidemia poate apărea și la adulți tineri. În special atunci când valorile LDL-colesterolului sunt foarte mari sau există rude apropiate care au suferit infarct ori accident vascular cerebral la vârste tinere, trebuie luată în calcul o posibilă componentă genetică.

În astfel de situații, depistarea precoce este cu atât mai importantă, deoarece expunerea vaselor de sânge la valori crescute ale colesterolului începe de la o vârstă mică.

Analizele sunt primul pas, nu diagnosticul final

Un profil lipidic modificat trebuie interpretat în contextul întregului pacient. Colesterolul total, LDL-colesterolul, HDL-colesterolul și trigliceridele oferă informații diferite, iar uneori medicul poate recomanda investigații suplimentare.

Un exemplu este lipoproteina(a) – Lp(a), o particulă determinată în mare parte genetic și recunoscută în prezent ca un important modificator al riscului cardiovascular. Ghidurile europene actualizate acordă o atenție tot mai mare acestei determinări în evaluarea riscului individual.

Mesajul important

Colesterolul și trigliceridele crescute nu reprezintă doar niște valori „ieșite din interval” pe o analiză de laborator. Ele pot fi semnale ale unui risc cardiovascular care trebuie evaluat corect.

Nu orice persoană cu colesterol crescut are nevoie de același tratament și nu orice dislipidemie poate fi rezolvată exclusiv prin dietă. Evaluarea trebuie individualizată, iar obiectivul nu este doar normalizarea analizelor, ci prevenirea infarctului miocardic, a accidentului vascular cerebral și a altor complicații cardiovasculare.

Un set de analize făcut la timp și discutat cu medicul poate transforma o problemă descoperită întâmplător într-o oportunitate reală de prevenție.