Nu doar cortizon! Ghidul infiltrațiilor articulare de a A la Z

Dr. Radu Chindea, medic primar ortopedie
Dr. Mihaela Sârbu, medic primar reumatologie

Peste jumătate de miliard de oameni din lume trăiesc astăzi cu artroză si durere. În ultimii 30 de ani, numărul s-a dublat. Explicațiile sunt trei și le recunoaștem cu toții. Trăim mai mult, ne accidentăm mai des și, ca populație, cântărim mai mult decât acum treizeci de ani.

Statisticile mai spun ceva util. Aproape trei sferturi dintre cei afectați au peste 55 de ani, iar șase din zece sunt femei. Iar articulația care cedează cel mai frecvent este genunchiul, urmat de șold și de mână. Dacă vă recunoașteți undeva în cifrele acestea, urmează partea importantă a articolului.

Unde se plasează infiltrația

Tratamentul unei articulații care doare are o ordine logică, iar operația nu e la începutul ei.

Prima linie înseamnă kinetoterapie și fizioterapie, medicamente pentru controlul durerii și — o măsură nespectaculoasă, dar cu unul dintre cele mai mari efecte — scăderea în greutate.

Infiltrațiile vin ca următorul pas: un tratament administrat direct unde doare, care poate câștiga luni sau ani buni. Abia când toate acestea nu mai fac față, în artroza avansată, se discută despre protezare.

Cu alte cuvinte: între prima durere și sala de operație există un drum, iar în ultimii ani el a devenit considerabil mai lung.

De ce contează ecograful

Articulațiile mari pot fi infiltrate și „după repere” — medicul palpează punctele osoase și introduce acul pe baza experienței. Rezultatul depinde însă mult de precizia lui.

Ghidajul ecografic schimbă situația: medicul vede pe ecran, în timp real, vârful acului, structura pe care vrea să o trateze și vasele și nervii pe care trebuie să îi ocolească. Poate ajunge astfel și la structuri de câțiva milimetri, poate verifica dacă substanța a ajuns exact unde trebuia și poate evita complicațiile.

Există și un beneficiu care se vede abia peste luni: un tratament local eficient reduce nevoia de antiinflamatoare luate pe gură perioade lungi — iar acelea, consumate ani la rând, cresc riscul de sângerări digestive și de probleme cardiovasculare.

Ce se poate injecta

Aici e partea care surprinde cel mai mult. Nu există „injecția în genunchi”, ci o listă întreagă de opțiuni, cu logici diferite. Le putem grupa în trei familii.

Cele care lubrifiază și protejează

Acidul hialuronic este componenta principală a lichidului din articulație — substanța care face ca oasele să alunece unul pe celălalt fără fricțiune. La o persoană sănătoasă, concentrația lui este de 2,5–4 mg/ml. În artroză scade la 1–2 mg/ml.

De aici și logica tratamentului: se înlocuiește ceea ce organismul nu mai produce suficient. Efectul este de lubrifiere, de protecție a cartilajului și de creștere a mobilității, iar beneficiul se menține în jur de șase luni. În funcție de produsul folosit, se face o singură infiltrație sau câteva. Acidul hialuronic are și un efect de temperare a inflamației, motiv pentru care este studiat în prezent și pentru bolile reumatismale inflamatorii. Este bine tolerat, cu efecte adverse rare; principalele situații în care nu se poate administra țin de starea pielii la locul injectării.

Colagenul este proteina care dă structură cartilajului, oaselor, tendoanelor și pielii. Ceea ce contează la produsele injectabile este „greutatea moleculară”: cu cât moleculele sunt mai mari, cu atât vâscozitatea e mai mare, lubrifierea e mai bună și efectul terapeutic e mai bun.

Cele care folosesc resursele propriului corp

Aceasta e direcția cea mai dinamică a ultimilor ani, iar principiul comun e același: materia primă vine de la pacient.

PRP — plasma îmbogățită cu trombocite — se obține centrifugând o probă din propriul sânge. Se separă astfel fracțiunea bogată în factori care stimulează vindecarea. Se folosește în afectările ușoare de cartilaj și în leziunile tendinoase, acute sau cronice, și are un dublu efect: reduce inflamația și stimulează regenerarea. Nu are efecte adverse semnificative. Nu se administrează persoanelor cu afecțiuni oncologice și presupune o verificare prealabilă a stării de sănătate, în special absența unei infecții.

Celulele stem reprezintă cea mai nouă direcție. Sunt celule cu potențial de a se transforma în alte tipuri de țesut, inclusiv în cartilaj. Se recoltează cel mai frecvent din măduva osoasă — de obicei din creasta iliacă — sau din țesutul gras, iar concentratul se injectează în articulație.

Cele care sting inflamația

Corticosteroizii sunt cel mai vechi și cel mai folosit tratament pentru durerea din artroză, adesea în combinație cu un anestezic local, care aduce ameliorare aproape imediată. Aici merită să știți exact la ce să vă așteptați. Efectul atinge maximul la aproximativ două săptămâni de la injectare și se menține în jur de șase săptămâni, apoi scade. Cortizonul reduce durerea, dar nu aduce niciun beneficiu cartilajului — iar în doze cumulate mari îl poate chiar afecta. De aceea există o regulă simplă și importantă: nu mai mult de patru injecții pe an. Dacă cineva vă propune mai multe, întrebați de ce.

Toxina botulinică este un caz aparte. Se folosește deja pentru contracturile musculare din anumite boli neurologice. Pentru durerea din artroză există deocamdată doar studii experimentale, pe animale, care sugerează un efect de reducere a durerii. Este o pistă de cercetare, nu un tratament de rutină.

Cum se alege

Nu există o substanță „cea mai bună”. Există alegerea potrivită pentru un anumit pacient, într-un anumit stadiu al bolii. Un cartilaj încă în stare bună, o articulație doar uscată, un tendon inflamat, o articulație avansat degradată — toate cer abordări diferite. Iar decizia se ia după o evaluare completă: examen clinic, ecografie, uneori imagistică suplimentară.

Comparate cu medicația luată pe gură, infiltrațiile au avantajul că acționează local, cu cantități mici de substanță. Comparate cu operația, sunt evident mult mai puțin invazive. Iar ghidajul ecografic le crește eficacitatea și le reduce riscurile.

Dacă vă doare de prea mult timp

Afecțiunile aparatului locomotor au ajuns o problemă majoră de sănătate publică. Nu doar pentru că doare, ci pentru că durerea limitează mișcarea — iar lipsa mișcării agravează, la rândul ei, bolile de inimă și de metabolism, mai ales după o anumită vârstă.

Vestea bună e că astăzi există un întreg arsenal între „mai iau o pastilă” și „mă operez”.

La ReumaDiagnostic, evaluarea se face de către o echipă în care reumatologia și ortopedia lucrează împreună — exact colaborarea din care s-a născut și acest articol — cu ecografie musculo-scheletală, imagistică și recuperare medicală în același loc. Alegem împreună cu dumneavoastră soluția potrivită stadiului în care vă aflați, nu o rețetă unică pentru toți.

Merită să știți ce opțiuni aveți, înainte ca lista lor să se scurteze.