Dr. Emilia Andreea Stavrica
Medic specialist Alergologie și Imunologie clinică

Introducere

Boala respiratorie exacerbată de antiinflamatoare nesteroidiene (N-ERD – NSAID-exacerbated respiratory disease) reprezintă un sindrom clinic complex, caracterizat prin inflamație eozinofilică cronică a tractului respirator. Aceasta apare la pacienți cu astm bronșic și/sau rinosinuzită cronică cu polipoză nazală, fiind asociată cu hipersensibilitatea la antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv la aspirină. Administrarea acestor medicamente determină agravarea simptomatologiei respiratorii.

Anterior, această patologie era cunoscută sub denumirile de sindrom Widal, triada Samter sau astm indus de aspirină.

Epidemiologie și factori de risc

N-ERD afectează aproximativ 10% dintre adulții cu asociere de astm și rinosinuzită cronică cu polipoză nazală, prevalența crescând până la 15% în formele severe de astm. Boala este mai frecvent întâlnită la femei, cu un raport de aproximativ 2:1 față de bărbați, debutând cel mai adesea în a treia decadă de viață.

Printre factorii de risc se numără:

• istoricul familial de N-ERD;

• istoricul personal de astm bronșic;

• rinosinuzita cronică cu polipoză nazală;

• terenul atopic.

Fiziopatologie

Antiinflamatoarele nesteroidiene și aspirina (acid acetilsalicilic – ASA) se numără printre cele mai frecvent prescrise medicamente la nivel mondial și reprezintă, totodată, o cauză importantă de reacții de hipersensibilitate medicamentoasă.

Mecanismul patogenic al N-ERD nu este mediat IgE, ci implică o dereglare a metabolismului acidului arahidonic. Inhibarea ciclooxigenazei determină:

• scăderea sintezei prostaglandinelor cu rol protector;

• activarea excesivă a căii 5-lipooxigenazei, cu supraproducție de cisteinil-leucotriene.

Acest dezechilibru favorizează degranularea mastocitelor și activarea eozinofilelor și a trombocitelor, cu eliberarea masivă de mediatori inflamatori precum histamina, triptaza, prostaglandinele și leucotrienele.

Manifestări clinice

Tabloul clinic este dominat de reacții respiratorii apărute la adulți cunoscuți cu astm bronșic și/sau rinosinuzită cronică polipoasă. În majoritatea cazurilor, polipoza nazală precede debutul astmului cu până la cinci ani, iar simptomele astmatice pot apărea concomitent cu prima reacție indusă de AINS.

Expunerea la antiinflamatoare nesteroidiene poate determina:

• congestie nazală;

• rinoree;

• strănut;

• epiforă;

• wheezing, tuse și dispnee.

Simptomele apar, de obicei, la 30–180 de minute de la administrare, cu debut mai rapid și severitate crescută la pacienții cu astm necontrolat.

Mai rar, pot fi prezente manifestări cutanate (rash macular palmar sau plantar, urticarie, angioedem) sau simptome digestive (durere abdominală, greață, diaree apoasă).

Diagnostic

Diagnosticul N-ERD este în principal clinic și trebuie suspectat la pacienții cu astm și polipoză nazală recurentă care prezintă antecedente de reacții de hipersensibilitate apărute în primele trei ore după administrarea unui AINS.

Testul de provocare cu aspirină reprezintă gold standardul diagnostic și este indicat în special la pacienții cu istoric neclar de reacții adverse, pentru confirmarea sau excluderea hipersensibilității.

Investigațiile imagistice, în special tomografia computerizată, evidențiază polipoza nazală și opacifierea sinusurilor. De asemenea, pot fi întâlnite:

• eozinofilie serică sau tisulară;

• exacerbări simptomatice după consumul de alcool sau al alimentelor bogate în salicilați.

Evoluție și prognostic

Evoluția clinică este cronică, iar majoritatea pacienților se încadrează în fenotipul de astm moderat–sever, chiar și în condițiile evitării AINS. Simptomatologia nazală este persistentă și severă, dominată de congestie, rinoree posterioară, presiune facială și hipo- sau anosmie — aceasta din urmă fiind considerată un marker clinic important al N-ERD. Rata de recidivă a polipilor după intervențiile chirurgicale este semnificativ crescută.

Management terapeutic

Tratamentul N-ERD se bazează pe:

• evicția strictă a antiinflamatoarelor nesteroidiene;

• desensibilizarea la aspirină, în cazuri selecționate, urmată de administrare cronică, cu beneficii asupra controlului astmului și rinosinuzitei.

Terapia medicamentoasă include:

• corticosteroizi intranazali și inhalatori;

• cure scurte de corticoterapie sistemică în formele refractare;

• antagoniști ai receptorilor de leucotriene, cu efect demonstrat în ameliorarea funcției respiratorii și reducerea utilizării medicației de urgență.

Terapiile biologice reprezintă o etapă importantă în managementul modern al N-ERD, având ca țintă inflamația de tip 2. Selectarea atentă a pacienților este esențială, având în vedere heterogenitatea fenotipurilor clinice.

Concluzii

Boala respiratorie exacerbată de AINS reprezintă o entitate clinică distinctă, caracterizată prin inflamație eozinofilică cronică și supraproducție de cisteinil-leucotriene. O înțelegere aprofundată a mecanismelor patogenice și a particularităților clinice este esențială pentru optimizarea diagnosticului și implementarea unor strategii terapeutice personalizate, cu impact semnificativ asupra calității vieții pacienților.