Uncategorized

Diferențele dintre testele funcției renale pot prezice riscuri majore pentru sănătate

Studiu realizat de National Institutes of Health

Rinichii sunt organe vitale care mențin echilibrul intern al organismului. Ei filtrează toxinele rezultate din metabolism, reglează nivelul electroliților, controlează cantitatea de apă din organism și contribuie la reglarea tensiunii arteriale. De asemenea, rinichii au rol în producerea unor hormoni implicați în formarea globulelor roșii și în menținerea sănătății oaselor.

În ciuda importanței lor, bolile renale sunt frecvente și adesea evoluează silențios. Se estimează că zeci de milioane de persoane suferă de boală cronică de rinichi, iar multe dintre ele nu sunt diagnosticate în stadiile incipiente. Boala cronică de rinichi crește semnificativ riscul de insuficiență renală, boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și mortalitate prematură.

Ce este rata estimată de filtrare glomerulară (eGFR)

Unul dintre cei mai importanți indicatori ai funcției renale este rata estimată de filtrare glomerulară (eGFR). Aceasta reflectă cât de eficient filtrează rinichii sângele.

Valorile eGFR sunt interpretate astfel, în general:

  • peste 90 ml/min – funcție renală normală

  • 60–89 ml/min – funcție ușor scăzută

  • 30–59 ml/min – afectare moderată

  • 15–29 ml/min – afectare severă

  • sub 15 ml/min – insuficiență renală

Monitorizarea eGFR este esențială pentru diagnosticarea, stadializarea și urmărirea evoluției bolii cronice de rinichi.

Cele două metode principale de calcul al eGFR

Estimarea eGFR se face cel mai frecvent folosind două tipuri de biomarkeri din sânge:

Creatinina

Creatinina este un produs de degradare rezultat din metabolismul muscular. Este eliminată în principal prin rinichi, motiv pentru care creșterea nivelului ei în sânge sugerează scăderea funcției renale.

Totuși, creatinina poate fi influențată de:

  • masa musculară

  • alimentație (consum de carne)

  • nivelul de activitate fizică

  • vârstă

  • sex

De exemplu, o persoană cu masă musculară mare poate avea creatinină mai mare fără să aibă neapărat boală renală.

Cistatina C

Cistatina C este o proteină produsă constant de toate celulele organismului. Este filtrată de rinichi și este considerată, în multe situații, un marker mai stabil al funcției renale.

Totuși, și cistatina C poate fi influențată de:

  • inflamații

  • boli tiroidiene

  • tratamente cu corticosteroizi

  • unele boli cronice

De ce pot apărea diferențe între cele două teste

Pentru că fiecare biomarker este influențat de factori diferiți, pot apărea situații în care eGFR calculat cu creatinină diferă semnificativ de cel calculat cu cistatină C.

Diferențele de aproximativ 30% sau mai mari sunt considerate clinic semnificative și pot indica riscuri ascunse pentru sănătate.

Ce a analizat studiul publicat în 2025

Un studiu amplu publicat în 2025 a analizat datele a peste 800.000 de pacienți testați în ambulatoriu și aproape 40.000 de pacienți internați, care au efectuat ambele teste.

Participanții ambulatori au fost urmăriți, în medie, timp de aproximativ 11 ani, pentru a observa evoluția stării lor de sănătate.

Rezultatele principale ale studiului

Cercetătorii au observat că:

  • aproximativ 11% dintre pacienții ambulatori aveau eGFR bazat pe cistatină C cu cel puțin 30% mai mic decât cel bazat pe creatinină

  • aproximativ 35% dintre pacienții internați prezentau această diferență

Pacienții la care cistatina C indica o funcție renală mai slabă aveau:

  • risc mai mare de deces din orice cauză

  • risc crescut de boli cardiovasculare

  • risc mai mare de insuficiență cardiacă

  • risc crescut de insuficiență renală

Mai mult, riscul creștea direct proporțional cu diferența dintre cele două valori.

Pe de altă parte, pacienții la care cistatina C indica o funcție renală mai bună decât creatinina au avut, în general, un risc mai scăzut de complicații majore.

Ce înseamnă aceste rezultate pentru practica medicală

Rezultatele sugerează că folosirea ambelor teste oferă o evaluare mai completă a funcției renale.

Această abordare poate ajuta la:

  • depistarea precoce a bolii renale

  • identificarea pacienților cu risc cardiovascular crescut

  • stabilirea unor strategii de tratament mai personalizate

  • prevenirea progresiei bolii către insuficiență renală

În special la pacienții vârstnici sau la cei cu boli cronice multiple, utilizarea ambelor teste poate fi esențială.

Impactul asupra prevenției și monitorizării bolii cronice de rinichi

Boala cronică de rinichi evoluează lent și, în stadiile incipiente, poate să nu producă simptome evidente. Din acest motiv, testele de laborator sunt esențiale pentru diagnostic precoce.

Persoanele cu risc crescut includ:

  • pacienți cu diabet zaharat

  • pacienți cu hipertensiune arterială

  • persoane cu boli cardiovasculare

  • persoane cu istoric familial de boală renală

  • vârstnici

Pentru aceste categorii, monitorizarea atentă a funcției renale este esențială.

Direcții viitoare de cercetare

Sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege:

  • de ce apar diferențele între cele două metode

  • dacă există subgrupuri de pacienți care beneficiază mai mult de testarea dublă

  • cum pot fi integrate aceste rezultate în ghidurile clinice

Concluzie

Creatinina și cistatina C sunt markeri valoroși ai funcției renale, însă fiecare are limitări. Utilizate împreună, ele pot oferi o imagine mai clară asupra stării rinichilor și pot ajuta la identificarea timpurie a pacienților cu risc crescut de complicații severe.

Utilizarea combinată a acestor teste poate contribui la prevenirea progresiei bolii renale și la reducerea riscului de complicații cardiovasculare și mortalitate.