Un pios omagiu pentru profesor dr. Roxana Chiriță
Dr. Mihaela Chelariu
Medic primar psihiatrie
Un reper al psihiatriei românești: Omagiu profesoarei dr. Roxana Chiriță
Începutul lunii aprilie 2026 a adus o pierdere profund resimțită în comunitatea medicală din România. Dispariția profesoarei dr. Roxana Chiriță, personalitate marcantă a psihiatriei românești și cadru didactic al Institutului de Psihiatrie Socola din Iași, a lăsat în urmă un gol greu de cuprins în cuvinte, atât pentru colegi, cât și pentru generațiile de medici pe care i-a format.
De o rafinată eleganță intelectuală și o remarcabilă rigoare profesională, doamna profesor a continuat și a îmbogățit tradiția școlii ieșene de psihiatrie. Activitatea sa s-a distins nu doar prin contribuțiile științifice solide, ci și printr-o dimensiune filozofică aparte, susținută de formarea sa academică complexă, incluzând un doctorat în filozofie. Această dublă perspectivă i-a permis să abordeze actul medical într-un mod profund, integrativ, punând accent pe înțelegerea complexității umane.
Un mentor autentic, profesoara Roxana Chiriță a influențat zeci de generații de tineri psihiatri. Stilul său pedagogic, caracterizat printr-o libertate aparentă acordată medicilor rezidenți, ascundea o formă subtilă de ghidare. Îndemnul său frecvent — „Cum crezi? Citește ce am scris despre asta” — nu era o simplă evitare a răspunsului, ci o invitație la reflecție, studiu și descoperire personală. Această metodă a cultivat nu doar competența profesională, ci și autonomia gândirii clinice, o calitate esențială în practica medicală.
Avea darul rar de a forma caractere, nu doar specialiști. Prin discreția și eleganța sa, îi provoca pe cei din jur să caute răspunsuri în profunzime, să își dezvolte propriul discernământ și să își asume responsabilitatea actului medical. Mulți dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi discipoli o consideră nu doar profesor, ci un adevărat model de viață.
Plecarea sa discretă, în tăcere și demnitate, reflectă fidel modul în care și-a trăit întreaga existență. Din păcate, această dispariție prematură a întrerupt o moștenire spirituală și profesională care ar mai fi avut încă multe de oferit.
Rămâne, însă, amprenta profundă pe care a lăsat-o în conștiința celor care au cunoscut-o, au învățat de la ea sau au fost îngrijiți sub îndrumarea sa. În fața unei asemenea pierderi, cuvintele par insuficiente, iar regretul că recunoștința nu a fost exprimată pe deplin în timpul vieții devine cu atât mai apăsător.
Profesoara dr. Roxana Chiriță rămâne un simbol al excelenței în medicina românească, un reper profesional și uman de necontestat.
Dumnezeu să o odihnească în pace.