Vitamina D și afecțiunile autoimune

Ce este autoimunitatea?

Principala functie a sistemului imunitar este sa lupte pentru organismul nostru, contra agentilor invadatori din exterior (virusi sau bacterii). Mecanismele noastre de aparare sunt construite din celule albe specializate si viscere. Acestea ataca direct acesti invadatori si generează anticorpi care să lupte impotriva infectiei.

 

Dar există cazuri cand sistemul imunitar devine superactiv si confuz. Acesta atacă celulele, tesuturile si organele sanatoase ale corpului, in loc de virusi si infectii. Concluzia fiind că sistemul imunitar nu poate face diferenta intre corpul tau si corpuri straine.

Acest mecanism al sistemului imunitar se numește autoimunitate.

 

Mecanismul bolilor autoimune

 

Majoritatea țesuturilor din organism, incluzand creierul, sistemul intestinal, tesutul mamar, pancreasul, maduva osoasa, scheletul muscular, si celulele imunitare, exprima receptorul vitaminei D (VDR – Vitamin D Receptor) – o proteina care are ca rol găsirea vitaminei D.

 

VDR, odata dinamizat de de vitamina D, generează un complex ce isi depistează drumul spre nucleul celulei si ADN-ul ei. În momentul asta, anumite gene sunt provocate să genereze proteine pentru multitudinea de funcții efectuate de organism.

Vitamina D poate provoca sistemul imunitar si in acelasi timp poate comanda acea sectiune a sistemului imunitar ce se ocupa de autoimunitate.

Pentru evitarea provocării unui raspuns autoimun, vitamina D ordonă celulele Th1 si Th2 (celulele albe din sange care sunt programate sa atace celulele si tesuturile corpului tau), provocând în asa fel  un raspuns autoimun.

 

Bolile autoimunite, printre care LES( lupus eritematos sistemic), boala inflamatorie a colonului, artrita reumatica, diabetul si boala Hashimoto (tiroidita autoimuna) au fost asociate cu niveluri scăzute de vitamina D. Dacă te confrunți cu astfel de afecțiuni, este indicat să îti efectuezi o analize de sânge pentru a determina nivelul acestei vitamine.

Studiile au demonstrat ca persoanele cu un risc major de a dezvolta o boala autoimună sunt cei care au prezentat un nivel de aprox. 30ng/ml. În cazul în care esți deja diagnosticat cu o astfel de afecțiune, un nivel optim de vitamina D în sânge îti poate oferi șanse mari de recuperare/remisie completă.

Nivelul optim este reprezentat de 60-90 ng/ml, în vederea echilibrării sistemului imunitar.

 

Studiile au arătat o legatură între gluten, produsele lactate si afecțiunile autoimune. Așadar, eliminarea acestora poate îmbunătății raspunsul autoimun. În continuare, este important soarele și produsele care au vitamina D din plin ca, somonul, sardinele, uleiul de ficat de cod, creveții, ouăle. Acestea pot fi completate prin administrarea vitaminei D sub formă de supliment.

 

Daca nivelurile tale de vitamina D sunt sub intervalul recomandat, doza zilnica recomandata e de 4-5000 Unitati Internationale (UI) de vitamina D3; zilnic pt adulti si 2000 UI pentru copii.

După o perioadă de 2 luni în care ai adoptat aceste schimbări, poți sa îți faci iarăsi analiza pentru a vedea eventualele îmbunătățiri.

 

Vitamina D este liposolubilă, așadar se recomandă administrarea în timpul mesei.

În cazul în care cunoști că ai afecțiuni de tract digestiv (preponderent, intestinal), sensibilitate la produsele ce conțin gluten sau ai avut o interventie chirurgicală (colecistectomie), este indicată administrarea de enzime digestive în vederea ameliorării digestiei alimentare si absorbția corectă a vitaminei D.

Etiologia bolilor autoimune este multiplă, totuși deficiența de vitamina D joacă un rol-cheie. Pentru o recuperare rapidă si eficientă, cu mai putine șanse de recidivă, mentine-ți nivelul de vitamina D între 60-90 ng/ml.