Anorexia – o boala mondena

In ziare si reviste, la televizor, pe strada si in parc, pe retelele de socializare si internet, peste tot se vorbeste despre cure de slabire si despre silueta. Persoanele adulte pot ignora aceste mesaje, insa cei mici vor intelege ca a fi slab este cea mai importanta calitate a vietii. O mare parte din vina apartine mass-media, care promoveaza celebritatile foarte slabe si care prin mesajele transmise impune niste standard culturale despre greutatea ideala. Foarte multi nutritionisti s-au focusat pe diverse diete, astfel incat in mediile elevate relatia cu mancarea a de venit nenaturala, bazata pe numararea caloriilor.

Presa din toata lumea inclusiv cea din tara noastra a anuntat in luna septembrie 2006, faptul ca la 2 reuniuni majore din lumea modei, cea de la Madrid si cea de la Londra va fi categoric interzis accesul pe podium a asa-numitelor manechine size-0 (cu IMC<17,5).  Aceasta hotarare fara precedent a fost luata in urma recomandarii medicilor si a protestelor  organizatiilor de protectie a consumatorilor. Avertismentul a fost lansat in urma cresterii ingrijoratoare a cazurilor de anorexie mentala.

Definitia OMS: Anorexia mentală este afecţiunea caracterizată prin pierderea  deliberată în greutate, tulburări de imagine corporală şi o tulburare endocrină generalizată care include axul hipotalamo-hipofizo-gonadal care determină întârzierea menarhei sau amenoree secundară .

Anorexia nervoasă este considerată a treia boală cronică a adolescentelor. Un număr mai mare de cazuri este întâlnit la elevele din internate (1-2%), la  studente (3,5%) şi la corpul de balerine  (7%). Prevalenţa  este de 1/1000 de femei între 13-25 de ani, ajungând la un maximum de 1/200 la grupa de vârstă 14-18 ani. Există  puţine date cu privire la frecvenţa acestei tulburări la sexul masculin. Aceasta tulburare este mai frecventă în SUA, Canada, Europa de vest, Japonia, Australia si Africa de sud.

Criteriile de diagnostic:

• A.   Refuzul de a mentine greutatea corporala la, sau deasupra unei greutati normale minime pentru etatea şi înălţimea sa (de ex., pierdere în greutate ducând la menţinerea greutăţii corporale la mai puţin de 85 %din cea expectată ;sau imposibilitatea de a câştiga în greutate în perioada de creştere, ducând la o greutate corporală sub 85%faţă de cea expectată).
• B.   Frica intensă de a nu lua în greutate şi de a deveni gras(ă), chiar dacă este subponderal(ă).
• C.   Perturbarea modului în care persoana îşi percepe şi trăieşte greutatea sau forma corpului, nedatorată influenţei greutăţii sau conformaţiei corporale asupra autoevaluării sau negarea seriozităţii problemei greutăţii corporale actuale scăzute.
• D.   La femeile postmenarhice, amenoree, adică absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale consecutive.

Diagnosticul de anorexie mentala in functie de IMC (greutatea in Kg impartita la patratul inaltimii in metri): IN ANOREXIE VALOAREA IMC ESTE MAI MICA SAU EGALA CU 17,5!

Pe parcursul timpului, pe baza noilor descoperiri atat la nivel molecular cat si psihologic au fost emise mai multe teorii privind fiziopatologia acestei boli: teorii biologice, teorii psihanalitice, teorii cognitive. In realitate este o mixtura a tuturor factorilor mentionati. Teoria cognitiva explica cel mai bine modul in care aceasta boala are capacitatea de a se autointretine.

Exista doua tipuri de anorexie nervoasa:

• Tipul restrictiv: în cursul episodului de anorexie persoana nu s-a angajat regulat într-un comportament de purgare (adică, vărsături autoprovocate sau abuz de laxative, diuretice sau clisme)
• Tipul de mâncat excesiv/purgare: în cursul episodului actual de anorexie nervoasă, persoana se angajează în mod regulat într-un comportament de mâncat excesiv sau de purgare

Au fost identificate o serie de trasaturi psihologice atat pentru adolescentul anorexic cat si pentru familiile acestora. Aceste trasaturi au facut posibile abordarea complexa a terapiei.

Caracteristicile psihologice ale anorexicului:

O personalitate cu trăsături obsesionale, perfecţioniste, inflexibile este considerata a fi un factor de risc pentru tipul restrictiv de anorexie nervoasă. Aceşti copii se străduiesc să facă totul perfect, fără greşeală, conform standardelor auto-impuse sau impuse de părinţi. Persoanele cu anorexie au frecvent o dorinţă de a plăcea celorlalţi şi de a evita situaţiile stresante. Un studiu a arătat că 40% din fetele de 9-10 ani care au încercat să slăbească au făcut-o la îndemnul mamei. Adolescentul anorexic  nu numai că ar putea urma cu religiozitate reguli externe, dar ar putea să-şi facă propriile reguli stricte, cum ar fi să mănânce doar cantităţi mici de mâncare la fiecare masă. Adolescentele cu anorexie tind să fie mai timide şi mai retrase. La  adolescentul cu anorexie apar tulburări de indentitate, eşec de separare sau de individualizare cu teama de a creşte şi încercări maladaptative de a controla totul.

Caracteristicile familiei adolescentului anorexic:

Mamele adolescentelor anorexice tind să fie supraimplicate în viaţa copilului sau să exercite un control excesiv, în timp ce tatăl ar putea să fie mai de grabă foarte critic sau prea distant. Aceşti parinţi nu reuşesc să-şi considere copilul ca fiind o individualitate, cu propriile drepturi, şi se aşteaptă ca acesta să îmbunătăţească prestigiul familliei. Familiile anorexicilor tind să acorde o mare importanţă alimentaţiei, greutăţii şi mâncării. Exprimarea emoţiilor, în special a celor negative, tinde să fie descurajată în interiorul acestor familii. Anorexia este de asemenea mai frecventă la persoanele cu un istoric familial de anorexie. Abuzul de alcool la părinţii copiilor anorexici nu este rar, existând şi o creştere a conştientizării abuzului sexual asupra copiilor cu tulburări ale comportamentului alimentar, circa 35% dintre aceştia fiind molestaţi. În familiile copiilor bulimici  rata divorţurilor este crescută, spre deosebire de familiile adolescenţilor anorexici, unde rata divorţurilor este asemănătoare cu cea din populaţia generală.

Simptomatologia anorexiei este foarte bogata: dispozitie depresiva, sentimente de vinovatie, autostima scazuta, izolare sociala, sentimente de inadecvare, iritabilitate, insomnii, labilitate emotionala, preocupare cu gânduri despre mâncare, emacierea, hipotensiune arteriala, hipotermie, caderea parului, unghii, tegumente descuamate, lanugo, parotidomegalie, eroziuni dentare, calusuri vicioase la nivelul degetelor, anemie normocroma, normocitara, afectarea functiei renale (secundar deshidratarii cronice si hipokalemiei), probleme cardiovasculare (hipotensiune arteriala severa, aritmii), probleme dentare si osteoporoza (secundar nivelului scazut al calciului ingerat si absorbit, secretiei scazute de estrogeni si secretiei crescute de cortizol). La toate aceste se adauga un important dezechilibru paraclinic cu afectarea tuturor constantelor biologice uzuale.

Obiectivele tratamentului anorexiei sunt urmatoarele:

• Determinarea pacientei sa obtina o greutate în limite normale, corespunzând unui indice al  masei corporale, IMC  19-24,9
• Câstigarea insight-ului asupra comportamentului alimentar si întelegerea cauzelor care-l fac sa persiste;
• Educatia pacientei asupra alimentatiei normale si eliminarea falselor mituri despre alimente si alimentatie.
• Eliminarea comportamentelor periculoase de mentinere a greutatii ca: abuzul de diuretice, laxative, varsaturile autoinduse, dietele extrem de stricte.
• Abordarea terapeutica a altor probleme care pot întretine si agrava tulburarile alimentare.
• Ajutarea pacientului sa-si schimbe modul de viata.

Atingerea acestor obiective presupune o colaborare stransa intre medicul psihiatru, psiholog si familia pacientului. Pe langa medicatia psihiatrica, terapia completa presupune si terapie cognitiv-comportamentala (individuala sau de grup), stabilirea unui comportament alimentar normal, Terapia familiala -metoda Maudsley.

Realimentarea trebuie facuta cu deosebita atentie. Numarul de calorii/zi trebuie administrat începând de la 1500 calorii, apoi crestere treptata la 2000-3000 de calorii divizate în 4-6 mese/zi.

Evoluţia anorexiei mentale este variabilă. Unele persoane îşi revin complet după un singur episod, altele prezintă o fluctuaţie continuă de creştere în greutate urmată de scăderi în greutate, iar altele prezintă o deteriorare continuă  de-a lungul anilor, care poate duce la o mortalitate de 10%.