SOCIALIZAREA ÎN PANDEMIE

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară

Pandemia este un test global care creează noi tendințe sociale și comportamentale.

Odată cu criza coronavirusului și consecințele sale economice și sociale, vom măsura inevitabil rezistența socială. Vom vedea cum reacționează populația la condiții de presiune neexperimentate.

Vom fi  câștigătorii acestui test dacă vom găsi măsurile de adaptare la noua normalitate.

Constrângerile impuse de pandemie ne accelerează drumul către viitorul digital.

Modul de lucru se schimbă, telemunca – prin infrastructura necesară – câștigând constant teren.

Trecerea forțată la era digitală evidențiază problema analfabetismului digital, în special pentru persoanele în vârstă. Este necesară instruirea relevantă, atâta timp cât este reală și nu fictivă.

Conceptul de vârstnici se schimbă sub presiunea pandemiei în țara noastră. Cu câteva luni în urmă, o persoană  în vârstă de 65 de ani era considerată a avea o vârstă absolut creativă și fiind  într-o stare biologică destul de bună.

Având în vedere că țara noastră suferă de o îmbătrânire a populației și procentul cetățenilor peste 65 de ani în continuă creștere, este clar că avem nevoie de o abordare diferită față de cei care se dovedesc vulnerabili.

Mai multă îngrijire, o alimentație mai bună, mai multe măsuri de protecție și auto-protecție sunt bine-venite.

Din fericire, în țara noastră instituția familiei, ca mijloc de autoapărare socială, pare consolidată din testul coronavirusului.

Există și excepții, deoarece în condiții de izolare- adesea într-un mediu familial dificil – a existat o creștere bruscă a violenței domestice. Lipsa serviciilor sociale și a funcționarilor disponibili  pentru gestionarea unor astfel de situații a fost, de asemenea, evidentă, dar recurgerea la măsuri extreme duce rar la rezolvarea unor probleme familiale complexe.

Societatea civilă începe să se organizeze în această direcție, dar este clar că avem un drum lung de parcurs.

Accelerarea tranziției digitale este, de asemenea, necesară pentru revenirea cât mai rapidă la noua normalitate.

Coronavirusul nu pare să reprezinte o amenințare gravă pentru sănătatea tinerilor, cel puțin nu în aceeași măsură cu sănătatea persoanelor în vârstă.

Cu toate acestea, creează dificultăți suplimentare în pregătirea lor pentru viață – dovadă a ceea ce se observă în efortul de organizare a procesului de învățământ  dar și în integrarea lor pe piața muncii, din care mulți dintre ei au fost deja excluși.

Cu o evidență a șomajului în rândul tinerilor și a unor probleme profesionale și sociale grave pentru generația tânără, pandemia a creat dificultățile suplimentare.

Marele câștig este că vom trece de la exodul de inteligență umană al crizei anterioare la câștigul de inteligență al acestei crize într-un mod cu adevărat neașteptat.

Caracteristicile sociale ale noii ere includ consolidarea disciplinei bine intenționate și căutarea constantă a calității.

Fără un comportament social disciplinat, este practic imposibil să răspundem provocării multidimensionale a pandemiei.

Provocările sociale cu care ne confruntăm sunt mai complexe decât problemele de sănătate și economie și ne obligă să ne

arătăm cel mai bun sine, la nivel individual și colectiv.

Oamenilor le este greu să trăiască separat în mijlocul unei pandemii.

Zeci de studii confirmă beneficiile contactului strâns între oameni. Și totuși, pandemia de coronavirus  parcă ne-a forțat să ieșim . De ce ne este atât de greu de suportat să rămânem acasă? Și cum putem reduce durerea alienării sociale ?

La fel ca mulți oameni din diferite părți ale lumii, mulți dintre semenii noștri  ignoră cu bună știință sfatul oficialităților de a rămâne acasă și de a păstra distanța față de alte persoane, deoarece noul coronavirus se răspândește rapid și poate schimbânda complet viața de zi cu zi a altor persoane.

Cu toate acestea, există altceva, extrem de atrăgător , pentru a merge afară, în comunitate, și aceasta este cea mai mare amenințare pentru înrăutățirea acestei pandemii: alți oameni.

Se pare că ființele umane pur și simplu nu pot sta departe unul de celălalt.

Dorința noastră de a fi aproape fizic de ceilalți este însăși natura umană . Oamenii sunt ființe sociale, ar putea face față riscurilor comune mai eficient.

Printr-un proces îndelungat, oamenii au dezvoltat societăți foarte avansate în care lucrează împreună pentru a supraviețui și a-și îmbunătăți viața.

 Având un contact fizic consensual cu alte persoane și bucurându-ne

de compania strânsă a altor oameni, eliberăm substanțe chimice în creierul și corpul nostru – endorfine, serotonină și oxitocină, de exemplu – care evocă de fapt sentimentele de fericire și chiar de dragoste. 

De aceea, atunci când mergem la un concert sau la un meci de fotbal, nu doar sportivii sau muzicienii ne dau acest sentiment de euforie, ci contactul fizic cu alți oameni este cel care întărește acest sentiment.

Nu tuturor oamenilor le plac aceste situații; unii oameni preferă să nu socializeze.Dar pentru cei cărora le place să fie alături de alți semeni, este o plăcere naturală. După astfel de evenimente în masă, oamenii declară că se simt mai conectați cu ceilalți. Este firesc să te simți parte a unui întreg. 

Coronavirusul și nevoia de a ne distanța fizic unul de celălalt ne-au pus în mare măsură viața online . Avem ateliere prin videoconferință, vorbim cu prietenii prin camere video  și vizionăm filme pe internet.

Dar oricine are o relație de cuplu la distanță sau prieteni și familie într-o altă țară știe că rețelele sociale nu sunt exact același lucru ca și contactul real.

În parte, acest lucru se datorează faptului că ceea ce vrem cu adevărat este să ne atingem .

O îmbrățișare, o strângere de mână sau un sărut eliberează, aşa cum am menționat anterior, substanțe chimice în creier și corp care ne fac fericiți. Acest proces natural evoluează de la începutul vieții – atingerea este prima senzație pe care un copil o dezvoltă în uter.

Contactul fizic este, de asemenea, benefic pentru sănătatea noastră. Contactul mamă-corp cu bebelușul reglează funcția inimii și respirația bebelușului , activează digestia și secreția hormonilor care întăresc sistemul imunitar, conform numeroaselor studii științifice.

Beneficiile contactului fizic continuă din copilărie și până la maturitate .

Atingerea ajută la reducerea problemelor de sănătate mintală, dar în ultimii ani oamenii din întreaga lume s-au atins din ce în ce mai puțin.

Creșterea treptată a izolării umane prin tehnologie are un impact semnificativ asupra sănătății umane.

Constatăm că oamenii nu se mai ating.În schimb, vorbesc la telefonul mobil aproape orice problemă reală. Strângerile de mână și îmbrățișările sunt în continuă scădere.

Pare complet paradoxal faptul că, în ciuda beneficiului contactului uman pentru sănătatea noastră și controlul bolilor, în timpul acestei pandemii, contactul uman este literalmente cea mai mare amenințare umană. Cu toate acestea, experții sunt de acord că beneficiile distanțării sociale depășesc cu mult riscurile socializării.

Ce putem face? 

La nivel social, este important să rămânem conectat la ceilalți chiar și în moduri non-fizice.

A ajuta pe ceilalți este una dintre cele mai bune modalități de a te simți conectat cu alte persoane.