De ce se sinucid copii si adolescentii

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară
http://lapsihiatru.ro/

Deşi este una dintre cele mai frecvente tulburări de sănătate mintală, sindromului depresiv la varsta frageda nu i se acordă o importanţă adecvată, cercetările ştiinţifice sunt foarte puţine, iar programele de prevenţie sunt inexistente la noi.

Este mult subdiagnosticat si reprezinta a patra cauză de deces la copiii între 10 şi 15 ani şi a treia la cei de 15-25 ani afirma Rosen, D. S., & Goldenring, J. M. in studiul “Getting into adolescent heads: an essential update” publicat in anul 2004 in Contemporary Pediatrics. 8% dintre studenti sufera de depresie, dar doar 1 din 5 solicita ajutor dupa Bond Lyndal de la Centre for Adolescent Health, Royal Children’s Hospital, Victoria, Australia.

Factorilor etiologici deja consacrați prin studiile anterioare li s-au adăugat alții noi în contextul schimbărilor sociale, economice și chiar politice din ultimii aproape 30 de ani.

Acești noi factori determinanți sau favorizanți au implicații majore în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea fizică și psihică a adolescentului, mergând de la dificultăți de adaptare la suicide. d’Acremont, M., & Van der Linden, M intr-un articol publicat in 2007 in Journal of adolescence realizeaza o analiza pe baza de chestionare prin care incearca sa afle ce a dus la aparitia unor schimbari dramatice in gandirea si dezvoltarea copiilor.

Astfel se constata ca desi pana la o anumita varsta copii nu inteleg in totalitate ce reprezinta moartea, ajung sa inteleaga ca aceasta reprezinta totusi un eveniment dramatic, capabil sa influenteze comportamentul.

Prin urmare, in cazul copiilor spectrul motivational care ii determina pe acestia sa recurga la un gest halucinant si de cele mai multe ori de neinteles pentru adulti difera foarte mult de motivatia pe care o intalnim la adolescenti, adulti si respectiv persoanele in varsta.

Copii recurg de cele mai multe ori la acest gest extrem determinati uneori doar din dorinta de a atrage atentia asupra problemelor personale sau pentru a semnala o disfunctionalitate a mediului in care traiesc (se intalneste des in cazurile in care copiii sunt martorii unor scene traumatizante care se petrec in jurul lor)

Este posibil ca un copil sa sufere de depresie? Da. De cele mai multe ori, ca adulti si mai ales ca parinti, ne este greu sa concepem si sa acceptam ca un copil poate cunoaste o adevarata suferinta depresiva.

Depresia din copilarie si adolescenta este diferita de tristetea normala si emotiile cotidiene. Aceste fenomene apar pe masura ce un copil se dezvolta si creste.

Daca un copil pare trist, nu se presupune de prima data ca se afla intr-o depresie semnificativa. Atunci cand tristetea devine destul de importanta incat sa perturbe activitatile normale, aspectele vietii sociale a copilului sau adolescentului, sunt afectate ariile de interes ale acestora, este perturbata activitatea scoalara, viata in familie, putem lua in calcul ca acest lucru poate sa fie un indicator al depresiei.

“Cu cât este mai mic un copil, cu atât este mai greu să dăm un diagnostic precis, fiindcă boala nu vine cu simptomele ei obişnuite.

Un copil care plânge des, este timorat, nu vrea să se joace cu ceilalţi copii şi  acuză mereu dureri de cap şi de burtă, suferă foarte probabil de depresie”, afirma psihiatrul german Frank Joseph Freisleder considerat expert in probleme psihiatrice la copii. Elevii din clasele primare îşi exprimă deja explicit aceste simptome: sunt trişti fiindcă nu au prieteni şi au impresia că nimeni nu îi agreează. De obicei, starea lor trece de la lipsă de implicare la agresiune.

Simptomele la adolescenţi sunt similare cu cele ale oamenilor la maturitate. ‘Nu am chef azi’, ‘lăsaţi-mă în pace’, urmate de o izolare în propria cameră, de dezinteres şi melancolie.

Nu trebuie sa uitam ca perioada adolescentei este o perioada care cuprinde multiple modificari, inclusiv modificari asupra structurii psihicului.

Prin urmare, este o perioada de vulnerabilitate majora. Tranzitia de la copilarie la maturitate presupune o fragilitate a psihicului, fapt pe care persoane rau intentionate il pot exploata.

Practic, acest grup de jocuri de tipul “balena albastra” este un mod de manipulare care exploateaza diverse disfunctionalitati care apar in structura psihicului adolescentului. Este si varsta la care adolescentul braveaza, vrea sa faca lucruri demonstrative, sa atraga atentia asupra sa.

Tarile din blocul est-european sunt mai expuse deoarece vulnerabilitatea adolescentilor este mai mare aici. Asa cum am spus de multe ori, in tarile mai sarace din Europa de est, copii sunt expusi unor factori de risc suplimentari care genereaza o serie de factori stresori.

Desi simptomatologia este foarte bogata asa cum rezulta din DSM V si ICD 10, nu in toate cazurile vor aparea toate aceste semne.  Fiecare copil in parte se va comporta, gandi sau simti altfel. Majoritatea vor prezenta o varietate de simptome in concordanta cu diferite momente si contexte ale vietii. In general, unii copii si adolescenti se integreaza satisfacator in medii structurate.

Copiii cu o istorie de violenta, alcool sau abuz fizic si/sau sexual au un risc mai mare de suicid decat cei care prezinta simptome de depresie severa.

Un factor important in Romania il reprezinta efectele migratiei parintilor la munca in strainatate asupra sanatatii psihice a copiilor si adolescentilor.

Este necesara identificarea noilor factori de risc în contextul socio-economic actual, a implicaţiilor acestora, în vederea elaborării unui proiect de prevenţie primară a sindroamelor depresiv anxioase, a altor tulburări în sfera afectivităţii, şi a complicaţiilor majore (suicidul) si realizarea unei bazei de date cu elevii din a caror familie este plecat cel puţin un părinte în străinătate, pentru iniţierea de sprijin interdisciplinar.