REPERE DIN ISTORIA MEDICINEI
Dr Ionel Julea
STETOSCOPUL
Istoricul sociolog Roy Potter scrie: “ Oferind acces la zgomotele corpului- respiratia, sangele pulsand in jurul inimii- stetoscopul a schimbat abordarea bolilor interne si, prin urmare, relatia medic-pacient. De acum, organismul viu nu mai era o carte inchisa- patologia putea fi studiata direct pe el”.
Stetoscopul ( gr. stethos= piept; skopein- a examina) numit si fonendoscop, este un instrument acustic folosit in medicina pentru perceperea sunetelor normale sau patologice ale unor organe ( in special inima si plamanii). Manevra este numita auscultatie pulmonara ( respiratorie si pleurala) sau cardiaca. Se foloseste si pentru perceperea zgomotelor vasculare ( arteriale si venoase), fetale, intestinale etc.
Inventatorul stetoscopului a fost un medic francez, Rene Laennec ( 1816 ), care folosea un tub din lemn asemnator unei trambite care facea contact cu pieptul pacientului si care transmitea suntetul prin aerul acestui “ tunel” spre urechea medicului.
Stetoscopul simplu are o diafragma receptoare de sunete ( care se aplica pe corp ) si care preia sunetele de frecvente mai mari conectata printr-un tub din cauciuc sau plastic la urechea medicului.
Majoritatea sunt biauriculare, exceptand stetoscopul obstetrical monoauricular pentru auscultatia cordului fetal.
Partea opusa a membranei poate avea o forma de clopot care transmite mai bine sunetele de frecvente mai joase.
Cand este folosita aceasta parte, medicul poate varia presiunea “clopotului” pe piele pentru a ”regla” frecventa vibratiilor de la piele si a percepe mai bine sunetele batailor inimii.
In decursul timpului au aparut imbunatatiri implicand amplificarea sunetelui, reducerea zgomotului de fond sau alte caracteristici care au fost optimizate prin aplicarea unor simple principii fizice.
In vremea lui Laennec, medicul isi punea urechea direct pe pieptul sau pe spatele pacientului, aceasta tehnica fiind bineinteles incomoda , iar in cazul femeilor fiind adesea considerat un gest indecent.
Mai tarziu s-a folosit si un stetoscop “extra-lung” pentru a trata pacientii foarte saraci sau plini de purici, de care medicul nu voia sa se apropie. In afara faptului ca a inventat acest dispozitiv, doctorul Laennec a studiat in detaliu diferenta dintre sunetele specifice unor boli, in special cele din pneumonie, tuberculoza, bronsita.
In mod ironic, chiar Laennec insusi moare la 45 de ani de tuberculoza, diagnosticata de colegii sai, folosind stetoscopul.
In zilele noastre se foloseste si stetoscopul diferential pentru a compara sunete din diferite parti ale corpului sau mai complicatul stetoscop electronic cu un sistem de amplificare a sunetelor si selectia tonurilor de inalta sau joasa frecventa sau chiar posibilitati de vizualizare, inregistrare si comparare cu secvente de sunete normale.