Repere din istoria medicinei – Hippocrate din Cos

Hippocrate din Cos (460 – 367 i.e.n.) este numit si “parintele medicinei occidentale”. Este cel caruia i se atribuie principiile exercitarii profesiei medicale. Medicul grec a fost renumit pentru renuntarea la credintele antice care implicau supranaturalul in originea bolii.

Codul de etica medicala care ii poarta numele este inca relevant. Multe principii sunt valabile si in prezent, ca pastrarea secretului profesional sau interzicerea relatiilor intime cu pacientii. Altele sunt controversate, cum ar fi interzicerea avortului sau a eutanasiei.

Stim foarte putin despre Hippocrate insusi. Scrierile sale medicale –“Hippocratic Compus” – fiind, probabil, transcrise si chiar completate de mai multi autori, oferind sfaturi despre epilepsie, rani la cap, ginecologie etc.

Scoala hipocratica sugera ca boala este rezultatul unui dezechilibru de patru umori (lichide), teorie pe care am mai amintit-o in articole precedente. Juramantul hipocratic, scris de Hippocrate si alti medici, a fost preluat ulterior de multi practicanti ai medicinei de-a lungul secolelor.

Jurnalistul de stiinta Robert Addler scrie ca: “In cateva secole, dupa moartea sa, scrierile hipocratice s-au amestecat, fara discriminare, cu ale adeptilor sai si ale altor medici greci. Ceea ce a legat Hippocrate Compus a fost convigerea ca sanatatea si boala sunt fenomene strict naturale si nu vin de la zei. Nucleul acestor invataturi a trecut, in secole, de la greci la romani, de la romani la musulmani si in Europa medievala.

Exista si o varianta chineza echivalenta juramantului hipocratic, „Despre sinceritatea absoluta a marilor medici”, text elaborat de medicul antic Sun Simiao. Rasfoind diverse coduri deontologice actuale ale unor specialitati, am constatat multe percepte imprumutate de la Hippocrate.

De altfel, in multe universitati din lume, absolventii facultatilor de medicina rostesc, la finalul ceremoniei de incheiere a ciclului universitar, juramantul lui Hippocrate.