Colectionarismul – de la pasiune la afectiune psihiatrica?
Colectionarismul – de la pasiune la afectiune psihiatrica?
Interviu acordat de dna. Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară – http://lapsihiatru.ro/
Imi aduc aminte cu deosebita placere de anii copilariei mele, atunci cand ne adunam toti copii de varste apropiate. Fiecare purta unul sau mai multe clasoare pline cu marci filatelice, ocupatie absolut obisnuita in acea epoca.
Faceam schimburi intre noi, dupa criterii aleatorii, fara a cunoaste vreodata adevarata valoare a marcilor schimbate. Dar de la aceste mici pasiuni ale copilariei si pana la pragul psihopatologic este un drum lung.
In anul 1981, Charles P. O’Brien de la Universitatea din Pennsylvania, USA ajunge la concluzia ca cel putin unul din trei americani colectioneaza ceva. Obiectele colectionate variaza de la cutii de chibrituri, bere, servetele, pana la fragmente de meteoriti sau oase umane. Limita care stabileste normalitatea unei pasiuni de colectionar, atat cantitativa cat si calitativa este slab demarcata.
Colectionarea compulsiva
Colectionarea compulsiva de obiecte reprezinta o colectionare excesiva de obiecte fara valoare, cum ar fi ziare sau gunoi, insotita de inabilitatea de a renunta la ele. Colectionarea compulsiva de obiecte creeaza conditii grele de locuit.
Incaperile sunt pline de aceste obiecte, iar casele pot avea doar niste pasaje inguste de-a lungul gramezilor de gunoi. In timp ce unele persoane ar putea face glume pe seama unei asemenea afectiuni, nu este nimic amuzant. Oamenii care prezinta aceasta problema se pun pe ei si pe vecinii lor in pericol datorita riscului de incendii, conditiilor neigienice si chiar de posibilitatea de a fi ingropat in avalansa de gunoi.
Persoanele care aduna compulsiv se simt presate sa achizitioneze si sa salveze lucruri pe care altii le considera fara valoare, deoarece acestea le afecteaza emotiile, gandirea si comportamentul. Semnele si simptomele pot cuprinde: inabilitatea de a arunca lucruri, achizitionarea de lucruri nefolositoare sau de care nu are nevoie, pastrarea de gramezi de ziare, reviste si reclama, pastrarea de gunoi sau containere de alimente folosite, spatii de locuit dezordonate, tulburari de functionare in activitatile zilnice, etc.
Persoanele care strang animale pot avea zeci sau chiar sute de exemplare cum ar fi caini, pisici, nevastuici, iepuri, soareci sau alte animale. De obicei aduna animale care pot fi inchise in casa sau pot fi ascunse mai usor.
Etiologia colectionarii compulsive este neclara.
Unii cercetatori precum Alda RODRIGUES de la Universitatea din Lisabona, intr-un articol din 2017, considera ca aceasta afectiune este ca un continuum – unele persoane sunt considerate doar ca simpli colectionari inofensivi, pe cand altii au o forma mai severa care le pune in pericol viata. In mod tipic este considerata un subtip al tulburarii obsesiv-compulsive. Poate in viitor va fi considerata ca tulburare separata, totusi.
Ca si in cazul tulburarii obsesiv compulsive poate avea la baza factori genetici si de mediu care au actionat in copilarie. Colectionarul compulsiv nu este inca considerat, oficial, o tulburare distincta. Totusi, poate fi diagnosticata ca un subtip sau simptom al tulburarii obsesiv-compulsive sau a tulburarii de personalitate obsesiv-compulsive.
Pentru a ajuta la diagnosticarea tulburarii obsesiv-compulsive, psihiatrii recurg la o evaluare psihologica minutioasa. Ei pun intrebari despre obsesii, compulsii si binele emotional si pot discuta cu rudele si prietenii. Colectionarul compulsiv nu este inca considerat, oficial, o tulburare distincta.
Totusi, poate fi diagnosticata ca un subtip sau simptom al tulburarii obsesiv-compulsive sau a tulburarii de personalitate obsesiv-compulsive. Pentru a ajuta la diagnosticarea tulburarii obsesiv-compulsive, psihiatrii recurg la o evaluare psihologica minutioasa. Ei pun intrebari despre obsesii, compulsii si binele emotional si pot discuta cu rudele si prietenii.
Tratamentul colectionatului compulsiv de obiecte este o incercare grea si cu rezultate variabile. In primul rand, persoanele care colectioneaza compulsiv nu cred ca au nevoie de tratament. Acest lucru este in mod special adevarat daca obiectele sau animalele le ofera confort.
Si persoanele ale caror animale au fost luate, deseori aduna si mai multe pentru a le implini nevoile emotionale. In general tratamentul se suprapune peste tratamentul tulburarii obsesiv compulsive avand o componenta medicamentoasa pe de o parte si psihoterapia pe de alta parte.
Fii informat despre simptomele/semnele date de diferite boli și citește alte articole aici!