Imunizare şi utilizarea vaccinurilor – Dr. Miruna Drăgănescu

Imunizarea este un act de inducere artificială a imunităţii, în mod activ sau pasiv. Imunizarea activă constă în administrarea unor vaccinuri sau toxoide specificate care determină stimularea sistemului imun al organismului şi apariţia de anticorpi specifici.

In ce consta imunizarea?

Imunizarea pasivă constă în administrarea exogenă de anticorpi (anticorpi deja existenţi ) în serul administrat cu scopul de a oferi protecţie imediată dar pe o perioadă limitată în timp. Un exemplu de imunitate pasivă este trecerea anticorpilor materni în circulaţia fetală în cursul vieţii intrauterine , ceea ce oferă ulterior nou-născutului protecţie faţă de bolile infecţioase pentru care este protejată şi mama, pentru o perioadă de 3-6 luni.

Agenţii de imunizare sunt : vaccinurile, toxoidele şi preparatele conţinând anticorpi preformaţi aşa-numitele imunoglobuline.

Vaccinurile

1.Vaccinurile sunt suspensii de microorganism vii, attenuate sau omorâte (bacterii, virusuri, rickettsia) capabile să inducă răspuns imun specific şi în consecinţă să prevină boala.

Toxoidele

2.Toxoidele sunt toxine bacteriene modificate, atenuate, care şi-au păstrat capacitatea de a induce răspuns imun (apariţia antitoxinelor) dar au pierdut capacitatea de a induce boala (au pierdut capacitatea patogenă.

Imunoglobulinele

3.Imunoglobulinele sunt de două tipuri: imunglobulinele cu administare intramusculară care conţin anticorpi din sângele uman care sunt folosite la anumite persoane cu deficienţe imune şi imunoglobulinele cu administrare intravenoasă (IGIV), preparate speciale pentru deficitul de IgG, pentru tratamentul bolii Kawasaki, a purpurei trombocitopenice idiopatice,etc.

Din  acest grup fac parte şi imunoglobulinele specifice ,obţinute de la donatori cu titru mare de anticorpi specifici pentru o anumită boală: imunoglobuline anti hepatită B, anti rabie, anti varicelă-zoster şi antitetanice.

Citește mai multe articole din revistă aici!