PREJUDECĂȚI ȘI SEGREGAȚIONISM ÎN MEDICINĂ

dr. Ionel Julea

Ca in toate domeniile de-a lungul istoriei, nici medicina nu a fost scutita de excesele segregarii de gen, rasa, nationale sau chiar politice.

Stim cu totii cata valva se facea in jurul unei informatii de genul “prima femeie medic, inginer, avocat, pilot, etc”.

Mai in gluma, mai in serios, daca judecam lucid, chiar si interesul mare trezit de asemenea stire denota faptul ca mintea noastra este ancorata inca in multe prejudecati.

Ca sa punctam cateva repere legate de subiect, as aminti de:

→Prima femeie medic din SUA, ELISABETH BLACKWELL, nascuta la Bristol, Anglia in 1821;

→ Prima femeie medic din Romania – MARIA CUTARIDA CRATUNESCU n.1857 la Calarasi;

→ Primul medic afro-american – JAMAES DERHAMI n. Philadelphia 1762 – fara diploma de medic, inrobit pana in 1783 in New Orleans, a invatat medicina de la alti medici (primul afro-american cu diploma medicala a fost JAMES SMITH in 1837 in Scotia);

→ Prima femeie afro-americana medic a fost REBECCA CRUMPLER in 1864;

→ Prima femeie neurochirurg din lume – SOFIA IONESCU OGREZEANU n. la Falticeni in 1920 (dupa terminarea facultatii in 1945 impreuna cu sotul ei au locuit in spital timp de 7 ani, asigurand garda permanenta, iar timp de 15 ani nu au avut concediu de odihna);

→ Prima femeie cu 2 premii Nobel – MARIE CURIE – 1903 si 1911;

→ Prima femeie profesor universitar in domeniu medical – ELENA DENSUSIANU (in 1920 sefa clinicii de Oftalmologie-Iasi).

Ajungem mai aproape de zilele noastre si amintim de perioade mai “bune” cand un afro-american – BEN CARSON – ajunge sa fie considerat intre cei mai buni neurochirurgi din lume (prima interventie reusita de separare a unor siamezi).

Toate aceste insiruiri le fac pentru a va trezi curiozitatea, bineinteles ca subiectul este vast, daca ne referim doar la zona medicala, de aceea voi aminti un caz mai socant, de segregare impotriva barbatilor.

Desi moasele de sex masculin au devenit comune in Occident in secolul al XVIII-lea, pe masura ce barbatii au inceput chiar sa controleze profesia, s-au mai pastrat prejudecati vechi care ii tineau departe de actul nasterii. Nu exista o poveste care sa exemplifice mai bine tabu-ul legat de gen, decat pedeapsa infioratoare a doctorului WERTT din Hamburg. In 1522 acesta s-a deghizat in femeie incat sa poata asista si observa procesul nasterii si sa invete direct despre nasterea copiilor. In acel moment patrunderea in sala de nastere a unui barbat era de neconceput. A fost recunoscut de o moasa, demascat si ulterior ars pe rug in timp ce alti medici priveau.

In 1646, FRANCIS RAYUS din WELLS, Massachusetts a fost arestat pentru o “crima” similara cu a lui WERTT. Din fericire a fost amendat cu 50 de silingi.

In 1658, medicului englez PERCIVAL WILLOUGHBY i s-a cerut ajutorul de catre o moasa, i s-a permis sa patrunda in camera intunecata si sa examineze pacienta (ramasa acoperita).

In 1762 JOHN HUNTER – mare chirurg scotian al acelor vremuri a trebuit sa stea intr-o camera alaturata in timp ce o moasa – STEVENS – asista pe sotia regelui George al III-lea al Angliei la nasterea lui George al IV-lea.

Tinerea la distanta a barbatilor de procesul nasterii a fost ceva obisnuit in multe culturi in diferite momente ale istoriei. In insula Lukonor din Pacificul de Sud, barbatii erau izolati timp de o luna de sotii cand acestea intrau in travaliu.

Pe de alta parte barbatii trebuiau uneori implicati. Se spune ca in tribul Huichol din Mexic, barbatilor li se lega o sfoara in jurul testiculelor, de care femeile trageau in timpul contractiilor astfel incat ei sa participe la durerea lor.

Citește mai multe articole din revistă aici!