Legătura dintre ora de culcare și demența. Ce spun cercetătorii?
Somnul prost provoacă demență?
Studiile au pus la îndoială de multă vreme relația somn-demență similară metaforei pui și ou. Care este primul – somnul prost provoacă demență sau demența provoacă somn prost? Cercetările sugerează că răspunsul la ambele întrebări este da.
Într-un studiu pe termen lung, Harvard Medical School a urmărit 2.800 de persoane cu vârsta de 65 de ani și mai mult. Cercetătorii au descoperit că persoanele care dormeau mai puțin de cinci ore pe noapte aveau de două ori mai multe șanse de a dezvolta demență, comparativ cu cei care dormeau șase până la opt ore pe noapte. Un studiu diferit de aproape 8.000 de participanți a constatat că o creștere cu 30% a riscului de demență a fost asociată cu somnul de șase ore sau mai puțin la vârsta de 50, 60 și 70 de ani, comparativ cu o durată normală de somn de șapte ore.
Experții încă încearcă să înțeleagă de ce somnul inadecvat crește riscul de demență; cu toate acestea, o teorie implică o proteină din creierul nostru numită beta amiloid . Beta-amiloidul este proteina care alcătuiește placa care se găsește în creierul persoanelor cu funcții cerebrale afectate și Alzheimer , o boală neurodegenerativă. În timpul zilei, creierul nostru produce în mod natural această proteină. Noaptea, când dormim, creierul nostru elimină proteinele. Ideea este că somnul insuficient limitează capacitatea creierului de a elimina beta-amiloid și alte substanțe, făcându-le să se acumuleze până când provoacă demență.
Cum afectează demența somnul?
În timp ce somnul slab și insuficient poate fi factori de risc ai demenței, problemele de somn sunt, de asemenea, un simptom cunoscut al demenței. Funcția sănătoasă a creierului necesită un somn sănătos , ceea ce înseamnă că corpurile noastre trebuie să parcurgă diferitele etape ale somnului.
Pe parcursul nopții, o persoană poate trece prin patru până la șase cicluri de somn care variază în lungime. În timpul etapelor 3 și 4, organismul se reface singur, făcând aceste etape esențiale pentru funcția cognitivă și sănătatea generală. Persoanele cu demență petrec mai puțin timp în etapele ulterioare ale somnului și mai mult timp în stadiile incipiente, ceea ce se poate agrava pe măsură ce demența progresează.
În plus, demența modifică ciclul natural somn-veghe al corpului sau ritmul circadian. Persoanele care au boala Alzheimer au adesea celulele deteriorate din nucleul suprachiasmatic al creierului (SCN) și o activitate celulară mai scăzută. Din cauza acestei disfuncții, pacienții sunt adesea incapabili să urmeze un ciclu somn-veghe de 24 de ore și, în schimb, dorm mai mult ziua și mai puțin noaptea.
Cum să-ți dai seama dacă dormi sănătos.
Obținerea unui somn reparator necesită un echilibru între durată, continuitate și sincronizare:
Durata somnului : Pentru adulții, cu vârste cuprinse între 26 și 64 de ani, experții recomandă șapte până la nouă ore de somn pe noapte, iar apoi șapte până la opt ore pentru adulții de 65 de ani și peste.
Continuitatea somnului : Deoarece trecerea prin etapele somnului în somn profund și somnul REM sunt esențiale pentru capacitatea corpului nostru de a se recupera și de a se dezvolta, este esențial ca somnul să fie continuu și neîntrerupt.
Timpul somnului : Lumina și întunericul ne reglează ritmul circadian, provocând reacții chimice în corpurile noastre care fie ne declanșează trezirea, fie ne favorizează somnul. Nealinierea cu ritmurile circadiene poate face dificil să adormi, să rămâi adormit și să dormi suficient.
Persoanele cu un model de somn sănătos se trezesc adesea simțindu-se împrospătați și cu capul limpede, au multă energie și au o dispoziție în general bună. Între timp, dacă nu dormi sau calitatea somnului este slabă, s-ar putea să te trezești cu greu, să te simți iritabil, deprimat sau anxios, să te concentrezi sau să te simți obosit pe tot parcursul zilei.