Interviu cu Doctor Mihai Marinescu, Medic Primar Cardiologie, Competenţă Cardiologie Intervenţională

Stimate Domnule Doctor Mihai Marinescu, ne propunem ca în paginile revistei noastre să ne cunoaștem personalitățil emedicale cât mai bine, (dar și) cât mai non-conformist, în sensul bun al expresiei.

Cum este să fii, relativ atât de tânăr, doctor de inimă rea și de inimă bună? Altfel spus, cum ați ales această specializare?

Fiind atras dintotdeauna de științele exacte și de logică, cred că m-am îndreptat către specializare Cardiologie deoarece încă din vremea studenției, în timpul stagiului de cardiologie, am avut impresia că a fi cardiolog presupune a fi metodic, logic, calculat, ceea ce s-a și dovedit a fi adevărat. Pe de altă parte, posibilitățile pe care le oferă Cardiologia în ceea ce privește dezvoltarea profesională, prin vaste subdomenii ( cardiologie intervențională, ritmologie, imagistică etc) este din punctul meu de vedere de neegalat de către alte specializări, iar posibilitățile terapeutice mari și, prin urmare, satisfacțiile profesionale sunt pe măsură.

Cât despre a fi tânăr doctor „de inimă”, cred că toți suntem tineri la început în orice domeniu și fiecare vârstă are avantajele și dezavantajele ei ( par exemple, energia tinereții versus experiența bătrâneții), însă mai cred că „vârsta” depinde nu numai de timpul biologic.

De unde pasiunea pentru medicină, în general? Ce ar trebui făcut concret pentru o educație sanitară în rândul maselor, care să le conștientizeze cât de importantă este mișcarea pentru sănătate, cât de importantă este dieta pentru a preveni îmbolnăvirile?

Pasiunea sau mai bine zis interesul pentru medicină cred că vine din familie, din discuțiile la care am fost de multe ori prezent, din situațiile la care am asistat de multe ori când eram copil, adolescent și apoi tânăr adult, însă pasiunea cred că a venit mai târziu, după facultate, în timpul rezidențiatului și ea a venit o dată cu o înțelegere mai profundă a medicinei și mai ales în momentul materializării cunoștințelor în tratarea efectivă a pacientului. Cred că la fel ca în cazul când foamea care vine mâncând, iubirea care vine iubind, pasiunea în medicină vine când teoria se pune în practică și se transformă în viață salvată. Cât despre educația sanitară, discuția este mai amplă și ea începe o dată cu educația în general a maselor în toate domeniile, educație care, din păcate, din punctul meu de vedere, începe să dispară și să devină o raritate. Și este un paradox în această eră a informației, când disponibilitatea ei crescută ar fi trebuit de fapt să ducă la sporirea educației. Cred că primul pas important este selectarea foarte atentă a surselor de informație (prietenii, vecinul, colegul etc. trebuiesc eliminați din lista surselor de informație!). Informația trebuie preluată de la specialiști în domeniu. Apoi, bineînțeles că dintre „specialiști” trebuie să selectăm adevărații profesioniști și apoi problema ar mai rămâne să înțelegem și să prelucrăm bine informația. Emisiuni, interviuri, articole etc. despre sănătate sunt multiple, trebuie doar să le accesăm.

Cât de important este în ultimul timp Galațiul în ceea ce privește tratarea problemelor cardiologice?

Cred că suntem într-un continuu progres în ceea ce privește domeniul Cardiologie la Galați, și nu numai; munca colegilor noștri din alte specialități este la fel de importantă. Facem ceea ce știm și ceea ce putem. Ne documentăm și ne perfecționăm mereu, dar mai învățăm și din greșeli. Suntem în schimb prea puțini pentru nivelul și volumul de muncă care trebuie efectuată, dar sunt speranțe de mai bine.

Care au fost personalitățile care v-au influențat în profesie?

Printre persoanele care m-au influențat în profesie și nu numai, pe lângă membrii familiei mele (părinți, bunici, străbunici), care sunt un model de viață profesională și personală la care aș vrea să ajung, aș aminti pe dirigintele și totodată profesorul meu de matematică din timpul liceului („profesorul Costache”!), care, din păcate, de ceva ani nu mai este printre noi fizic însă persistă în sufletul și mintea mea. De asemenea, aș aminti mulți dintre colegii mei mai mari de rezidențiat și doctori cu care am lucrat atât la Spitalul de Urgență Floreasca București, cât și la Spitalul Universitar București, prea mulți pentru a fi mentionați, însă ei știu cine sunt și le sunt recunoscător pentru faptul că au contribuit mai mult sau mai puțin la ceea ce sunt azi.

Cum ați defini relația medic-pacient în cazul specializărilor d-voastră?

În timpurile noastre relația medic-pacient, în cazul tuturor specializărilor, este una complexă și dificilă deoarece oamenii… sunt firi complexe și dificile. Atât medicul cât și pacientul sunt oameni, dar cred că de multe ori ambele părți uită acest lucru.

Care este deviza la care vă referiți cel mai des, în diverse împrejurări?

Leului nu-i pasă de părerea oilor.