Analize de urină și uroculturi

Adesea, în cazul femeilor tinere, care nu sunt însărcinate, care prezintă simptome tipice de cistită și mai ales în absența scurgerilor vaginale sau a iritației, suspiciunea clinică poate fi suficientă în stabilirea diagnosticului și inițierea tratamentului fără confirmare de laborator.

Cu toate acestea, este foarte recomandat să se obțină o analiză de urină și o urocultură înainte de a începe tratamentul cu antibiotice. Dacă pacientul nu se simte mai bine cu antibioticul inițial, vor exista informații clinice inadecvate pentru a gestiona optim schimbările de tratament.

Analizele de urină și uroculturile trebuie efectuate înaintea terapiei cu antibiotice la toți bărbații cu simptome de cistită acută și femeile cu factori de risc pentru infecții urinare complicate. De asemenea, sunt indicate la pacienții cu simptome atipice, la cei care nu răspund la tratament și la care simptomele reapar în decurs de 2 până la 4 săptămâni. Un test de sarcină ar trebui făcut la femeile aflate la vârsta fertilă.

Bărbații care au episoade recurente de cistită ar trebui să fie supuși unei evaluări pentru prostatită. La bărbații tineri care sunt activi sexual cu un singur episod de cistită, evaluarea urologică poate să nu fie indicată.

Investigații imagistice

Pacienții cu cistita complicată care nu răspund adecvat după 48-72 de ore de tratament antimicrobian vor necesita o evaluare suplimentară prin imagistica radiografică a tractului urinar superior. Aceasta poate fi sub formă de tomografie computerizată (CT) sau ultrasonografie. Imagistica CT este de obicei testul de elecție și este mai sensibilă în detectarea proceselor anormale care pot interfera cu răspunsul la tratament, cum ar fi obstrucția urinară, pietrele, diverticulii sau formarea abceselor.

Ecografia rinichilor poate fi adecvată la pacienții care ar trebui să minimizeze expunerea la radiații sau să evite în alt mod imagistica CT. Opțional, se poate face și o cistoscopie.

Tratament cistită

Tratamentul cistitei constă în antibiotice, prescrise în funcție de bacteriile depistate în urma analizelor. Antibioticul va fi însoțit de antiinflamatoare și eventual suplimente naturale care să favorizeze eliminarea bacteriilor. Trebuie ca pacientul să bea multe lichide, peste 3 litri de apă pe zi, să se odihnească și să se protejeze de frig și umezeală.

Nitrofurantoină

Nitrofurantoina este, în general, antibioticul de primă alegere pentru cistita simplă. Are o rată de vindecare clinică ridicată de 79% până la 92% și poate fi utilizată în siguranță chiar și la pacienții mai în vârstă, atâta vreme cât rata lor de filtrare glomerulară este > 60 ml/min. S-a demonstrat că nitrofurantoina este mai puțin eficientă în infecțiile urinare unde pH-ul urinei este de 8 sau mai mare. Tratamentul cistitei cu nitrofurantoină se va recomanda pe cel puțin cinci zile.

Sulfametoxazol-trimetoprim

Se recomandă sulfametoxazol-trimetoprim pentru tratamentul cistitei când rezistența locală la antibiotic este <20%. Acest medicament are o bună penetrare tisulară, inclusiv în prostată. Rata generală de vindecare clinică este raportată la 79% până la 100%. Trimetoprimul poate fi utilizat singur cu o eficacitate similară la pacienții cu alergie la sulfametoxazol. Din păcate, rezistența la SMX-TMP tinde să se dezvolte relativ rapid.

Fosfomicină

Fosfomicina are o rată generală de vindecare similară cu nitrofurantoina. Este utilă împotriva multor organisme rezistente la medicamente, inclusiv E. coli și Enterococcus și nu este recomandată pentru utilizare inițială de rutină. Poate fi indicată atât pentru organisme Gram-negative, cât și pentru Gram-pozitive, inclusiv tulpini rezistente la vancomicină. Este mai puțin eficientă împotriva Klebsiella și Pseudomonas.

Selecția medicamentelor ar trebui individualizată în funcție de pacient: alergii, efecte adverse, tolerabilitate, modele locale de rezistență bacteriană, potențiale interacțiuni medicamentoase.

Tratament adjuvant

Ca adjuvant pe lângă tratamentul indicat de medic, poate fi utilizat, cu acordul acestuia, sucul de merișor, vitamina C și probioticele.

Complicații cistită

Infecțiile urinare pot fi rareori „duse pe picioare”, din cauza simptomelor supărătoare care nu pot fi trecute cu vederea. Există însă și cazuri în care infecția trece de vezica urinară și urcă până în rinichi. Pacientul va resimți dureri acute de spate și dureri în special în zona rinichilor, însoțite de febră și stare generală proastă.

Prognostic cistită

Pacienții cu cistită necomplicată observă de obicei o calmare a simptomelor în decurs de trei zile după inițierea terapiei cu antibiotice. Cistita recurentă apare la 25% dintre femei în decurs de șase luni de la primul episod, iar rata crește la femeile cu mai mult de o infecție urinară anterioară. Complicațiile sunt rare, mai ales la pacienții care sunt tratați corespunzător și pot fi pielonefrită, formarea abcesului renal sau perinefric, tromboza venei renale, septicemie, insuficiență renală acută, pielonefrită emfizematoasă, prostatită.

Prevenire cistită

Cistita poate fi prevenită prin menținerea unei igiene genitale corecte, cu produse fără parfum, purtarea lenjeriei intime din bumbac, golirea completă a vezicii urinare când se merge la toaletă, urinare imediat după sex și hidratare corespunzătoare.

Bibliografie:
https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/kidneys-bladder-and-prostate/cystitis
https://medlineplus.gov/ency/article/000526.htm
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7498302/
https://www.doc.ro/sanatate/cistita-vezica-urinara-simptome