Ashwagandha și rolul său adaptogen în managementul stress-ului. Farm.specialist Otila Ciobotaru

Din cele mai vechi timpuri, Ashwagandha (rădăcinile de Withania somnifera DUNAL, familia Solanaceae), denumită și ginseng indian sau cireș de iarnă, a fost folosită în mod tradițional în medicina ayurvedică ca plantă care întărește sistemul nervos. Acest lucru este evidențiat de efectele sale adaptogene și de utilizările medicinale – așa-numita „rasayana”.

Istoria utilizării sale în medicina tradițională indiană datează de aproape 3000 de ani. Rădăcina sa a fost folosită ca afrodisiac, narcotic, tonic, diuretic, antihelmintic și stimulant. Este în mod natural nativ din India, dar este cultivat și în alte zone precum țările mediteraneene, zonele Himalaya, Africa, Insulele Canare, Capul Bunei Speranțe și Australia.

Ashwagandha se caracterizează printr-o compoziție fitochimică bogată. În funcție de zonă, aceasta prezintă o compoziție diversă de compuși chimici. Substanțele sale active care joacă un rol crucial în acțiunea farmacologică sunt witanolidele și alcaloizii. Ahwagandha conține, de asemenea, flavonoide, saponine steroidiene, cumarine, steroli, acid clorogenic, rășini, lipide, carbohidrați și acizi grași.

Stresul este definit ca răspunsul biologic al organismului la stimuli externi sau interni. Răspunsul compensator care rezultă din stres se numește răspuns la stres și depinde de tipul de stres, frecvența și durata acestuia. S-a observat că stresul, ca factor de perturbare a homeostaziei, nu numai că poate exacerba simptomele multor boli, ci poate fi și cauza principală a acestora. Oamenii care sunt sub presiune constantă la locul de muncă sau acasă și care simt ca rezultat un stres copleșitor sunt mult mai susceptibili de a suferi de multe boli.

În populația generală, tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente probleme psihiatrice. Din păcate, din cauza naturii lor cronice și a constrângerii de a lua mai multe medicamente în mod regulat, unii pacienți întrerup farmacoterapia, ceea ce duce la recidive. Apariția a numeroase reacții adverse, adesea inevitabile cu terapia convențională, este citată ca unul dintre motivele întreruperii medicației. Printre alte motive, acesta este motivul pentru care este atât de important să se caute noi terapii cu mai puține efecte secundare nedorite.

Cercetările au arătat, că suplimentarea terapiei cu Ashwagandha a redus statistic și semnificativ anxietatea și, într-o măsură puțin mai mică, a redus starea de depresie. S-a observat, de asemenea, o reducere a nivelurilor de cortizol de dimineață și dehidroepiandrosteron, care este un hormon steroid ce se numără împreună cu melatonina și hormonul de creștere printre așa-numiții „hormoni ai tinereții”, deoarece secreția lor scade semnificativ odată cu vârsta.

Efectele anxiolitice ale Ashwagandha sunt, de asemenea, asociate cu efectele sale antiinflamatorii și antioxidante. În condiții de stres, depresie și anxietate, procesele inflamatorii și oxidative sunt intensificate. Ashwagandha inhibă procesele menționate mai sus acționând simultan asupra diferitelor mecanisme fiind responsabilă pentru îmbunătățirea stării de spirit la persoanele cu depresie.

Studiile clinice și experimentale au confirmat eficacitatea Ashwagandha în tratamentul tulburărilor de anxietate. Cu toate acestea, abia relativ recent a fost identificat unul dintre componentele responsabile pentru acțiunea anxiolitică a Ashwagandha. Componenta identificată fiind un ester alchilic al acidului ferulic cu lanț lung, ferulatul de decosil.

În diferite studii cercetătorii au descoperit că suplimentele cu Ashwagandha au avut un efect pozitiv asupra funcției cognitive, în special asupra atenției și memoriei de lucru, precum și asupra stării de spirit, reducând simptomele de anxietate și stres. Descoperirile sugerează că Ashwagandha poate avea potențialul ca supliment natural pentru a îmbunătăți funcția cognitivă și a îmbunătăți starea de spirit la adulți.

Adaptogenii sunt plante medicinale care îmbunătățesc capacitatea unui individ de a face față stresului și de a se adapta la schimbări. Cea mai recentă definiție a unui adaptogen este „o clasă de reglatori metabolici care îmbunătățește capacitatea organismului de a se adapta la factorii de mediu și de a evita daunele pe care le-ar putea implica”.

Adaptogenul ideal ar trebui să reducă schimbările negative cauzate de stres, să fie în siguranță și să acționeze benefic chiar și atunci când doza administrată este mai mare decât este necesară și să nu aibă efecte secundare adverse, cum ar fi să nu afecteze funcționarea organismului mai mult decât este necesar. Pe baza caracteristicilor menționate mai sus, Ashwagandha poate fi considerată un adaptogen.

Fitoterapia cu rădăcină de Ashwagandha devine din ce în ce mai frecventă, dar este important de menționat că preparatele nu sunt recomandate tuturor pacienților fără a controla celelalte terapii pe care le primesc, deoarece pot apărea interacțiuni relevante clinic de sinergism sau antagonism între produsul vegetal și diferite medicamente, în consecință efectele adverse ale medicamentelor pot fi exacerbate sau ele  pot deveni ineficiente.

Este important de menționat că cercetările asupra Ashwagandha sunt în desfășurare și sunt necesare mai multe studii pentru a confirma potențialele sale utilizări terapeutice și pentru a determina dozele și duratele optime de utilizare. În plus, este important să se ia în considerare siguranța Ashwagandha, în special atunci când este utilizată în combinație cu alte medicamente sau suplimente.

Farm.specialist Otila Ciobotaru