Depresia la copii. Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară

1. Ce este, pe scurt, depresia?

Depresia a fost definita inca din antichitate, iar definitia ei a suferit unele modificari in lungul timpului. Jung abordează depresia concetrându-se pe problema energiei. Jung conceptualizează depresia ca pe o zăgăzuire a energiei, care atunci, când este eliberată, ar putea să o ia într-o direcţie mai benefică. Energia este blocată din cauza unei probleme nevrotice sau psihotice dar dacă este eliberată ajută la rezolvarea problemei.

Definiţia de cea mai largă generalitate consideră depresia ca o prăbuşire a dispoziţiei bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste şi ameniţătoare. Sindromul depresiv are drept componente definitorii dispoziţia depresivă, încetinirea proceselor gândirii, lentoarea psihomotorie la care se adaugă o serie de simptome auxiliare de expresie somatică. Dispoziţia depresivă este trăită ca „tristeţe vitală”, pierderea sentimentelor, golire şi nelinişte interioară, conţinutul perceptual cenuşiu, nebulos uneori.

2. Care sunt comportamentele care ar trebui să atragă atenţia părinţilor în cazul depresiei la copii?

“Cu cât este mai mic un copil, cu atât este mai greu să dăm un diagnostic precis, fiindcă boala nu vine cu simptomele ei obişnuite. Un copil care plânge des, este timorat, nu vrea să se joace cu ceilalţi copii şi  acuză mereu dureri de cap şi de burtă, suferă foarte probabil de depresie”, afirma psihiatrul german Frank Joseph Freisleder considerat expert in probleme psihiatrice la copii. Elevii din clasele primare îşi exprimă deja explicit aceste simptome: sunt trişti fiindcă nu au prieteni şi au impresia că nimeni nu îi agreează. De obicei, starea lor trece de la lipsă de implicare la agresiune. Simptomele la adolescenţi sunt similare cu cele ale oamenilor la maturitate. ‘Nu am chef azi’, ‘lăsaţi-mă în pace’, urmate de o izolare în propria cameră, de dezinteres şi melancolie.

3. Este mai problematică depresia în cazul unui copil? Şi dacă da, care ar fi explicaţia?

Desigur ca depresia pune probleme la toate varstele, mai ales prin una dintre cele mai de temut complicatii: suicidul. Desi sunt destul de rare cazurile de suicid la copil impactul este unul urias. Trebuie avuta in vedere in permanenta aparitia acestei patologii si tratarea cat mai rapida. Dificultatea diagnosticului depresiei la copii consta in interpretarea corecta a simptomatologiei.

4. Ce ar trebui să facă părinţii sau cei care au în grijă un copil, dacă sesizează comportamente suspecte?

Tristetea si durerea morala, desi rareori exprimate direct de copil, constituie simptomele centrale. Exista si simptomatologie secundare, cum ar fi inhibitia cognitiva si agitatia. Copiii se pot plange ca se simt rau, pot refuza sa se duca la scoala, pot deveni brusc foarte dependenti de un parinte sau un adult care ii are in grija sau isi pot face griji in exces in legatura cu pericolul de moarte in care se afla parintii. Copiii mai in varsta sau adolescentii pot fi tristi, se pot izola, pot genera probleme la scoala, fiind fie foarte negativi, fie neparticipativi si simtindu-se adesea neintelesi. Atunci cand parintii intalnesc aceasta simptomatologie la copiii lor, trebuie sa se adreseze specialistului, macar pentru infirmarea unui diagnostic.