Diagnosticul clinico-imagistic al afectiunilor musculo-scheletale. Dr. Mihaela Sârbu, medic primar reumatologie Conf. Dr. Nicolae Sârbu, medic primar radiologie-imagistică medicală

Diagnosticul clinico-imagistic al afecțiunilor musculo-scheletale

Autori: Dr. Mihaela Sârbu, medic primar reumatologie

Conf. Dr. Nicolae Sârbu, medic primar radiologie-imagistică medicală

 Afecțiunile musculo-scheletale reprezintă un grup complex de patologii care implică afectarea oaselor, articulațiilor, mușchilor, tendoanelor, ligamentelor sau a nervilor, constituind o reala problemă de sănătate la nivel mondial. Din cauza creșterii demografice și a îmbătrânirii populației, numărul persoanelor cu afecțiuni musculo-scheletice este în progresie rapidă. Cauzeleacestor afecțiuni sunt variate, printre care se numără procesele ereditare sau dobândite. Procesele infecțioase, inflamatorii, degenerative, traumatismele, tulburările de dezvoltare, cauzele neoplazice, vasculare sau toxic-metabolice pot avea un efect dăunător asupra sistemului musculo-scheletal. Cel mai frecvent simptom este durerea, care poate fi invalidantă și afectează calitatea vieții pacientilor. Alte simptome frecvente sunt ridigitatea, slăbiciunea musculară, scăderea amplitudinii mișcărilor, ce limitează mobilitatea, dexteritatea și abilitățile funcționale, cracmentele la nivelul articulațiilor, furnicăturile, amorțeala, senzația de arsură, spasmele musculare sau inflamația cu hiperemie la nivelul zonelor afectate.

Diagnosticarea afecțiunilor musculo-scheletale este o provocare, datorită multitudinii și variabilității acestora. Diagnosticul complet este extrem de important pentru adaptarea tratamentelor efectuate. Astfel, pentru un diagnostic cât mai complet, o bună colaborare între diferite specializări, cum ar fi ortopedia, reumatologia, recuperarea medicală si radiologia-imagistica medicala, este esențială. Abordarea multidisciplinară a patologiei musculo-scheletale se bucură de rezultate terapeutice de excepție. Diagnosticul radio-imagistic al patologiilor musculo-scheletale se poate realiza cu ajutorul radiografiei convenționale, osteodensitometriei, ecografiei, tomografiei computerizate sau rezonanței magnetice.

Radiografia convențională reprezintă, de multe ori, investigația de primă intenție în cazul afectiunilor traumatice sau bolilor ce implică sistemul osos și articular deoarece oferă o imagine de ansamblu.

Osteodensitometria poate fi realizata prin doua metode: clasica – DEXA – folosește raze X, și moderna – REMS – folosește combinația intre ultrasunete si radiofrecvențe fiind lipsită de iradiere. Osteodensitometria este utilizată pentru a măsura densitatea oaselor, fiind o metodă standard în diagnosticarea din stadii incipiente a osteoporozei, permițând începerea unui tratament adecvat înainte ca afecțiunea să se agraveze. Studiile recente au demonstrat o acuratețe mai mare a REMS comparativ cu DEXA, cu o sensibilitate de pana la 5 ori mai mare a REMS.

Ecografia musculoscheletală este un mijloc excelent de imagistică a țesuturilor moi și structurilor osteo-articulare, neiradiantă, evidențiind imagini detaliate ale tendoanelor, nervilor, ligamentelor, capsulelor articulare, mușchilor și ale altor structuri. Un mare avantaj îl reprezintă examinarea dinamică a structurilor, evidențiind caracteristicile acestora in cadrul unor mișcări in timp real, putând fi utilizată la diagnosticarea anumitor afecțiuni (rupturi musculare, artroze, bursite, fasciita plantară, nevrom Morton, sindrom de tunel carpian, puncții-aspirații articulare sau în prelevarea biopsiilor), dar și la tratarea simptomelor (diminuarea durerii sau recăpătarea mobilității articulare), cu ajutorul unor proceduri (infiltrații ecoghidate), putând fi evitate structuri importante precum vasele și nervii și astfel crescând acuratețea actului medical. Ecografia musculoscheletală, in mâini experimentate, este o metoda extraordinară de bilanț al leziunilor sportive. Alt avantaj major este reprezentat de studiul Doppler care pune in evidență vasele de sânge si analizează inflamația si vascularizația unei leziuni.

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM sau RMN) este neiradiantă și este utilizată în evaluarea detaliată a afecțiunilor musculo-scheletale (leziuni musculare, hematoame, rupturi ligamentare sau tendinoase, leziuni cartilaginoase sau ale discurilor intervertebrale, rupturi meniscale în diferite grade). Cu ajutorul IRM-ului, in functie de calitatea imaginilor obtinute si de experienta radiologului, se pot analiza complet si cu precizie toate structurile intra- si periarticulare. De asemenea, IRM este o metodă excepțională pentru caracterizarea extensiei tumorale la nivelul diverselor organe, dar și a leziunilor osoase, inclusiv a fracturilor subtile și a contuziilor. IRM-ul este utilizat pentru a diagnostica afecțiunile miopatice, cum ar fi distrofiile musculare și polimiozita, ceea ce poate conduce la un tratament timpuriu și mult mai eficient, precum și la încetinirea progresiei bolii. În cazul spondilitei, poate fi efectuată o evaluare precisă a leziunilor inflamatorii, dar și cuantificarea eficacității terapiei. Printre alte numeroase  indicații specifice se amintesc entorsele si leziunile meniscale.

Tomografia computerizată (CT) este una dintre cele mai utilizate metode de imagistică în patologia traumatică, ce folosește raze X pentru a penetra țesuturile, oferind mult mai multe detalii structurale decât radiografia convențională. CT-ul utilizează doze mult mai mari de radiații, dar este capabil să producă imagini de înaltă rezoluție, cu reconstrucții fine în cele 3 planuri.

În concluzie, diagnosticul precis al afecțiunilor musculo-scheletale reprezintă un proces complex, care are la baza anamneza, examenul clinic si are la dispoziție o gamă variată de mijloace imagistice, fiecare cu indicațiile proprii, specifice și în care colaborarea multidisciplinară între medicul clinician și radiolog-imagist este crucială, pentru o evaluare cât mai bună, un tratament corect și țintit, și un prognostic cât mai favorabil al pacienților.