Analize medicale de laborator. Dr. Chimist Principal Lăcrămioara Grădinariu

Analizele de sange implică colectarea (eșantionarea ) unor probe de sănge din organism cu scopul de a fi verificate in cadrul unui laborator clinic . Acestea sunt recomandate pentru evaluarea stării  de sănătate generale /  actuale  a anumitor organe , un screening in cazul unor afecțiuni (diabet zaharat , anemie , hemofilie ) sau o modalitate operanta in stabilirea unui diagnostic corect . De asemenea , poate reprezenta un scop in a imbunatati starea de sănătate și de a reduce pericolul declanșării unor boli noi .

Sunt recomandate cel puțin o data pe an de către medicul de familie , mai ales când apar manifestări deosebite ,constante , oboseală, scădere sau creștere in greutate , debutul unor algezii recente .

Un set de analize uzual are menirea de a preveni apariția unor afecțiuni , in profilaxia acestora . Cele mai importante teste de sânge includ :

• Hemoleucograma cu formulă leucocitară
• VSH
• Glicemia
• Creatinina
• Uree
• TGP, TGO
• Ca, Mg , Fe
• Sumar de urină
• Teste pentru markeri tumorali : PSA ( antigenul specific prostatic ) si CA125
• TSH , T3, T4 pentru funcția tiroidiană
• Teste pentru coagulare  :  PT , APTT

Indicii  diferitelor componente sanguine  , spre exemplu , colesterolul si fracțiunile  sale , HDL si LDL – responsabil de transportul  colesterolului din ficat in țesuturi , in principal in sistemul arterial , in cazul unor valori mari , ne obliga sa ajustam dieta , sa eliminam obiceiurile nesanatoase pentru a preveni apariția bolilor cardiovasculare .

Dintre factorii care pot influența rezultatele analizelor de laborator putem aminti : vârsta , sexul . sarcina , alimentația ,stresul , ritmurile circadiene , efortul fizic si mediul .

Cu cât rezultatul unei investigații se distanțează  mai mult de intervalele de referință , cu atât este mai susceptibilă  valoarea  determinată , aceasta sa aiba semnificație clinică si sa constituie formularea unei afecțiuni  autentice .

Efectele medicației administrate asupra rezultatelor analizelor de laborator aduc modificări , in unele cazuri  , de aceea medicul va fi informat cu privire la regimul terapeutic  al pacientului . Medicamentele eliberate fără prescripție medicală , OTC- urile ,  suplimentele alimentare , mineralele și vitaminele pot contribui la aceste modificari . Spre exemplu , pacienții care iau medicamente  antihipertensive și diuretice pentru reglarea tensiunii arteriale , corticosteroizi care cresc glicemia și sodiul seric , antidepresive sau anticoncepționale .

Hemoleucograma completă este indicată pentru diagnosticarea si evaluarea unor afecțiuni : anemie , boli ale sângelui , infecții sau procese inflamatorii , boli autoimune , oncologice .

Parametrii verificați sunt : formula leucocitară , numarul de leucocite , trombocite, reticulocite  și eritrocite , hematocritul , indicii eritrocitari și trombocitari .

Scăderea eritrocitelor  ( globulelor roșii ) poate indica o anemie dar pentru a investiga tipul acesteia se analizeaza  suplimentar și alți parametri  :  numarul de reticulocite , sideremia, feritina , vitamina B12 , acidul folic , frotiul de sănge periferic , capacitatea de legare a fierului CTLF .

La polul opus , daca numarul acestora este mare , exista suspiciunea de policitemie / eritrocitoză , ce poate fi relativă , prin hemoconcentrația din starile de deshidratare .

Formula leucocitară este reprezentată de numărul de total de leucocite diferențiate in cele cinci tipuri : neutrofile, limfocite , monocite , eozinofile si bazofile . Modicarea formulei leucocitare poate da informații rederitoare la infecții virale sau bacteriene severe , boli medulare – sindroame mielodisplazice , leucemie .

Profilul biochimic sanguin poate fi reprezentat de :

1. Glicemia – reprezintă cantitatea de glucoză din sânge , constituind cel mai important monozarid , furnizor de energie pentru organismul uman , susținând activitatea celulară . Metabolismul glucozei poate fi modificat prin incapacitatea celulelor pancreatice de a produce insulină , ceea ce duce la creșterea nivelului acesteia in sânge . Diabetul zaharat este o boală de metabolism cu evoluție cronică , deteminată genetic sau câștigată prin perturbarea metabolismului glucidic , insoțită de tulburarea metabolismului lipidic , protidic și mineral .

Diabetul zaharat de tip II are un debut lent , de obicei peste 40 ani , simptomatologie clinică atenuată și in 80% din cazuri apare la persoanele obeze .

Criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat  sunt :

• O glicemie bazală ( a jeun ) ≥ 126 mg/dl
• Prezența simptomelor si glicemia masurată in orice moment al zilei ≥ 200 mg/dl
• Glicemia ≥ 200 mg/dl la doua ore după ingestia a 75 g glucoză

Complicatiile principale ale diabetului zaharat pot fi acute sau cronice . Cele acute pot fi reprezentate de cetoacidoză , comă hiperosmolară , acidoză lactică și hipoglicemie . Complicațiile cronice pot fi : microvasculare – nefropatia , retinopatia și neuropatia diabetică  iar cele macrovasculare  – cardiopatia ischemică și macroangiopatia cerebrală .

2. Creatinina serică este cel mai constant constituent azotat din sânge , variind doar in funcție de eliminarea sa renala . Acest test este un marker specific pentru funcția renală , recomandat in boli cu metabolism proteic scazut , boli renale acute, hemodializă  si poate oferi informații asupra ratei de filtrare glomerulară . In condiții normale , sinteza și excreția creatininei sunt egale , concentrația creatininei ramânând  constanta . Concentrația de creatinină în urină poate fi utilizată ca valoare de referință pentru excreția unor analiți – albumina , alfa –amilaza .

3. Ureea serică reprezintă principalul produs  azotat final al metabolismului aminoacizilor , proveniți din scindarea in stomac și intestin a proteinelor , sub acțiunea fermenților proteolitici și absorbția acestora prin peretele intestinal .

Ureea din sânge și urină variază în raport direct proporțional cu alimentația proteică și invers proporțional cu anabolismul celular din cursul stărilor de creștere , graviditate , convalescență . Niveluri persistent crescute ale ureei serice indică alterarea majoră a ratei filtrării glomerulare . Recomadarea pentru efectuarea acestui test se face in diagnosticarea insuficienței renale / terminale , monitorizarea dietei  hipoproteinice. Creșterea nivelului ureei serice  peste  limita  de referință poate fi consecința unor cauze prerenale ( hipertiroidism , sindrom Cushing ) , renale ( boli tubulare , glomerulare ) si postrenale ( calculi renali , adenom și carcinom de prostată , tumori peritoneale ).

4. Transaminazele ( TGP, TGO ) sunt enzime implicate în sinteza aminoacizilor care intră in compoziția proteinelor . Determinarea acestora este un indicator al  funcției hepatice , mai ales in cazul TGP , creșterea fiind corelată cu distrucția  celulara a ficatului – hepatite acute virale și toxice ( medicamentoase ), steatoză hepatică , metastaze hepatice . Creșteri moderate ale TGP  pot apărea și în infarctul miocardic , pancreatită acută , leucemie limfoblastică acută .

TGO poate inregistra valori mari ( peste 3000 U/L ) in stări septice , afecțiuni extrahepatice – obstrucții biliare .

5. Calciul seric este un mineral esențial in organism , implicat in formarea și dezvoltarea sistemului osos , al dinților , in contracția musculară și coagularea sângelui . Nivelul acestuia in organism este reglat de parathormon PTH și este reprezentat de trei fracțiuni : forma liberă ( calciu ionizat ), forma legată de proteinele serice ( albumine , globuline ) și forma complexată cu anioni ( bicarbonat , lactat, fosfat , citrat ). Valorile scăzute ale calciului seric pot avea diferite cauze : aport alimentar insuficient , hipomagnezemie , deficit de vitamina D , insuficiențâ renala . Este indicată monitorizarea  calciului ca  screening al osteoporozei , afecțiuni ale sistemului osos – fracturi osoase spontane , dureri sau chiar  tulburări de creștere .

6. Magneziul este un cofactor in peste 300 de sisteme enzimatice ce reglează sinteza proteinelor , funcția musculara și nervoasa , contribuind la dezvoltarea structurala a oaselor , transportor activ al ionilor de calciu si potasiu prin membranele celulare . Magneziul ajută la reglarea neurotransmițătorilor ce trimit semnalele prin intermediul creierului si al sistemului nervos . Lipsa magneziului poate afecta mai ales persoanele vârstice dar poate fi o consecință a unor afecțiuni precum diabetul , afecțiunile gastrointestinale, cardiopatia ischemică sau osteoporoza . Simptomele majore ale deficitului de magneziu se manifestă prin crampe musculare , modificări ale ritmului cardiac și spasme ale mușchiului inimii , crize convulsive .

7. Fierul , element important in organism , are rolul de a oxigena țesuturile și de a transporta dioxidul de carbon . reducând stresul oxidativ și încetinind procesul de îmbatrânire a tuturor țesuturilor . Avantajele acestui mineral pot fi enumerate astfel :

• dezvoltarea abilitaților cognitive , neurofiziologice , motorii și socio-emoționale in rândul copiilor
• funcționarea normală a sistemului imunitar , a metabolismului osos și sistemului muscular
• stimularea metabolismului hepatic

Termenii „ anemie”  și „ deficit de fier ” reprezinta afecțiuni ce sunt diagnosticate diferit . O carență de fier netratată corespuzător poate duce la apariția anemiei feriprive , cauzată de scaderea nivelului de hemoglobina din sânge . Deficitul de fier apare in organism dacă feritina serică înregistrează o valoare mica chiar dacă valoarea hemoglobinei este normală .

8. Sumarul de urină – interpretarea acestui examen vizează următoarele aspecte : determinarea calitativă a proteinuriei , glicozuriei și examenul microscopic al sedimentului urinar .

Examenul microscopic al sedimentului urinar este recomandat pentru identificarea / detectarea hematiilor, leucocitelor , celulelor epiteliale , cristalelor– oxalați de calciu , bacteriilor sau a altor microorganisme . Un sumar de urină poate fi recomandat in cadrul testelor de rutină , în cazul apariției unor simptome  cum ar fi : dureri de spate / abdominale , urinare frecventă sau dureroasă ori apariția sângelui  in urină .

Scopul efectuării  examenelor  de laborator este acela de a identifica  o problemă de sănătate sau o boală , de a o monitoriza dar și răspunsul acesteia la tratament . Analizele medicale , exclusiv , nu pot servi la stabilirea unui diagnostic , acestea reprezintă doar un instrument ajutator la îndemâna medicului  insă corelate cu alte investigații pot conduce la instituirea  unei diagnoze .