Partea nevăzută a dinților. Șef de lucrări Dr. Dan-Cristian Ionel, Medic specialist pedodonție și endodonție
Multi dintre noi am ”trait” ori auzit prin jurul nostru afirmatia: ”asa durere..(ca asta de dinti).. nu am avut in viata mea..” si aceasta nu este deloc departe de adevar. Pentru ca din pacate, desi provine de la una din partile cel mai mici ale corpului nostru, inflamatia(boala) pulpei dentare în primă etapă, respectiv afectarea secundară a spațiului osos de la baza dintelui, provoaca dureri greu de îndurat de catre orice pacient.
Cum asa? o explicatie/analogie simplist vazută ar fi deschiderea unei sticle de șampanie(ce se agitată în continuu și este alimentată ”permanent”) într un ”spatiu” cvasi-inexistent, dur si complet închis= rețetă dezastru . Iar presiunea degajată ajunge sa fie atât de mare încat va ”topi” efectiv osul din jur, într un timp foarte scurt și va ”erupe” prin gingie pe una din fetele laterale ale procesului alveolar calmând aproape instantaneu valul de durere.
Ramura stomatologiei, poate intre cele mai puțin cunoscute care ne ajută să prevenim și să tratam aceasta patologie se cheamă: Endodonție sau mai frecvent auzită ca tratamentul de canal.
Tratamentul endodontic consta deci în tratarea conținutului rădăcinilor, adică a pulpei, sau a spatiului tridimensional ce poate rămâne în urma mortificarii pulpei și colonizarii bacteriene ulterioare a acestui spațiu.
Cum apare? cel mai frecvent datorita cariei dentare(ce va macina partea dură a dintelui- smalțul și dentina pană când pulpa va fi expusă mediului septic din gura noastră), unei fisuri semnificative a dintelui sau a unei traume, printre alte cauze.
Si asta nu e lucru puțin.. pentru ca 1ml de saliva= 100 de milioane de bacterii si pe un interval de 24 de ore practim putem ingera pana la 100 de miliarde de bacterii.
Ce putem face? cum putem stavili o asemena avalanșă într un ”loc” ce până si o singură bacterie îl poate compromite terapeutic iremediabil..
Răspunsul vine pe măsură.. si deși a parcurs un drum lung(peste 4 milenii), de pe vremea babilonienilor ..cand se credea ca un ”vierme” pătrunde în dinte și face aceste ”ravagii”(iar ca tratament ☺ .. era ademenit cu miere sa ”iasă” din dinte)… pana la terapia de top din zilele noastre ce asigură nici mai mult nici mai puțin de o rată de succes de 96%, ba chiar 99% conform ultimelor studii în domeniu. Iar ”rețeta” .. destul de simplă:
- pune un ”baraj” (catre toate acele bacterii) . ce vine din englezescul ”dam” +”rubber” =folia de diga(asemanatoare manusilor chirurgicale, numai ca este o ”manusa” pentru ) ce reprezintă de fapt singura metoda realmente sigura de izolare
- .. ”curăță”/ dezinfectează tot ce a patruns deja în dinte. Iar aici, tinând cont ca vorbim de un spatiu de doar cativa milimetri, pe alocuri chiar de zecimi de milimetru.. e mai mult decât necesar sa folosim magnificație + iluminare majoră= microscop dentar
Microscopul operator dentar este un dispozitiv optic ancorat pe un braț articulat mobil ce oferă o mărire puternică și o iluminare care elimină zonele întunecate din zona de intervenție. Astfel este posibilă gestionarea zonelor care sunt cel mai greu de accesat cu ochiul liber și, de asemenea, permite o procedură chirurgicală precisă, precum și un diagnostic mai bun.
Cu ajutorul microscopului putem detecta canale radiculare, istmuri, perforatii, fisuri, canale laterale si microfracturi, toate parte din labirintul ce se ascunde in interiorul unui dinte.
Tratamentul endodontic pas cu pas constă în anestezie, deschiderea unei cavități pentru a accesa pulpa/ spațiul rezultat în urma mortficării pulpei, îndepărtarea/curățirea acesteia prin mijloace mecanice și chimice(dezinfectarea întregului sistem de canal radicular) și umplerea acestuia cu o pastă antiseptică și conuri de gutapercă (un tip de amestec de ceruri, răsini, latex și alte componente). După această ședință, este obișnuit să observați o mică reacție inflamatorie numită „desmodontita”, manifestată prin durere la nivelul dintelui atunci când acesta intră în contact cu dintele opus. Poate părea surprinzător să observăm durere la un dinte care nu mai are inervație, dar la o inspecție mai atentă, nu dintele în sine este cel care este dureros, ci țesuturile sale de susținere, care, rămân vii și sănatoase în urma acestei intervenții.
Ce s-ar întâmpla? dacă dintele nu ar fi susținut în acest ”hamac” complex .. ☺am putea ”sparge” pietre(de fapt.. mai degrabă dinți) si nu am știi.. pentru ca ligamentele absorb impactul masticator resimțit de dinți în prima fază si în limita dată de receptorii nervoși prezenți la acest nivel pentru a proteja dinții si întreg osul din jur de o fractură iminentă altfel.
Odată tratat pe canal, dintele nu mai este sensibil la cald, rece sau dulce, dar poate deveni mai fragil în timp, respectiv pierde rezistența dată de arhitectura tridimesională asemăanatoare unui pod, până la punctul în care se recomandă cu tărie aplicarea unei coroane(capacel) de acoperire pentru a evita orice risc de fractură ulterioară, care ar putea duce la o extracție.