Despre Inteligenţa Artificială şi telemedicină. Interviu cu Senator Marius Humelnicu

1. În ce măsură sunt spitalele și clinicile din România echipate cu tehnologii de inteligență artificială pentru diagnosticare, tratament sau optimizarea fluxurilor de muncă?

Răspuns: În România, implementarea tehnologiilor de inteligență artificială (IA) în spitale și clinici este încă la un stadiu incipient, dar există progrese în unele domenii. De exemplu, în diagnosticare există proiecte pilot și soluții utilizate în câteva spitale pentru diagnosticarea asistată de IA, în special în radiologie și imagistică medicală. De exemplu, IA este utilizată pentru interpretarea rapidă și precisă a imaginilor medicale (CT, RMN, radiografii) și pentru detectarea unor afecțiuni precum cancerul sau bolile cardiovasculare. (Institutul Oncologic din Cluj, Spitalul Județean din Suceava, Spitalul Județean Bacău).

De asemenea, pandemia de COVID-19 a accelerat adoptarea telemedicinei, iar unele clinici folosesc IA pentru a îmbunătăți consultările la distanță. România este la început de drum în acest domeniu, deși există proiecte și inițiative, tehnologiile de inteligență artificială nu sunt încă răspândite pe scară largă în spitalele din țara noastră, însă interesul pentru ele crește, în special în sectorul privat.

2. Cum poate inteligența artificială să îmbunătățească calitatea serviciilor de telemedicină și să faciliteze accesul la specialiști pentru pacienții din zonele rurale sau izolate?

Răspuns: Inteligența artificială (IA) poate aduce îmbunătățiri semnificative în serviciile de telemedicină și poate facilita accesul pacienților din zonele rurale sau izolate la specialiști prin mai multe modalități. În primul rând vorbim despre o diagnosticare rapidă și precisă pentru că IA poate analiza date medicale, imagini sau simptome pentru a oferi un diagnostic preliminar. Aceasta poate ajuta medicii să identifice mai repede afecțiunile și să prioritizeze cazurile grave, oferind acces rapid la îngrijire pacienților din zone izolate. Aplicațiile mobile pot fi utilizate pentru a evalua simptome și a oferi recomandări medicale imediate.

Apoi, IA poate facilita monitorizarea la distanță a pacienților. Integrată în dispozitive de monitorizare a sănătății (precum ceasuri inteligente sau senzori medicali) inteligența artificială poate colecta și analiza în timp real date despre starea de sănătate a pacienților, date care pot fi transmise medicilor, care pot interveni preventiv în cazul unor modificări ale stării de sănătate, fără ca pacientul să fie nevoit să călătorească. Nu în ultimul rând, putem discuta și despre telemedicina mobilă. Prin integrarea IA în aplicații mobile și platforme de telemedicină, pacienții din zonele rurale pot avea acces la consultații video sau prin mesaje text, fără a fi necesar să se deplaseze la oraș.

3. Care sunt cele mai mari provocări privind implementarea inteligenței artificiale în rândul medicilor și a personalului medical?

Răspuns: O bună parte dintre medici, dar și din rândurile personalului medical manifestă o reticență față de noile tehnologii, mai ales față de IA care vine din teama că IA ar putea înlocui anumite sarcini umane sau din lipsa încrederii în capacitatea IA de a lua decizii clinice corecte și sigure. De fapt, eu consider că ne confruntăm mai repede cu o lipsă de formare în domeniul competențelor digitale. O mare parte din personalul medical nu are pregătirea necesară pentru a utiliza eficient IA. Integrarea acestor tehnologii necesită cunoștințe de bază în domeniul digital și tehnologic, dar și înțelegerea modului în care IA poate completa procesul de diagnostic și tratament. Lipsa programelor de formare pentru medici și personal medical reprezintă o barieră majoră.

Mai mult de atât, IA în medicină necesită validare și reglementare strictă înainte de a putea fi folosită pe scară largă. Algoritmii IA trebuie să fie supuși unor teste riguroase pentru a asigura acuratețea și siguranța lor. Procesele de aprobare și reglementare pot fi lente și complexe, întârziind adoptarea acestor tehnologii. O soluție eficientă ar presupune formarea personalului, îmbunătățirea infrastructurii digitale și o reglementare clară a utilizării IA.

4. Ce măsuri de securitate cibernetică sunt luate pentru a preveni accesul neautorizat la datele pacienților?

Răspuns: Pentru a preveni accesul neautorizat la datele pacienților, spitalele, clinicile și organizațiile din domeniul sănătății implementează o serie de măsuri de securitate cibernetică, având în vedere caracterul extrem de sensibil al acestor informații. Printre cele mai importante măsuri de securitate cibernetică se numără:

1. Criptarea datelor: Toate datele pacienților, atât cele stocate, cât și cele transferate prin rețele interne sau externe, sunt criptate. Criptarea asigură că informațiile sunt ilizibile pentru persoanele neautorizate, chiar dacă acestea obțin acces la sistemele informatice.
2. Autentificare multifactorială (MFA): Sistemele medicale integrează autentificarea multifactorială pentru a adăuga un nivel suplimentar de securitate. Pe lângă o parolă, utilizatorii trebuie să introducă un al doilea factor de autentificare, cum ar fi un cod primit pe telefon sau o amprentă biometrică. Acest lucru reduce riscul ca datele pacienților să fie accesate de către persoane care au obținut parolele.
3. Controale stricte de acces: Accesul la datele pacienților este restricționat în funcție de rolurile și responsabilitățile utilizatorilor. De exemplu, doar personalul medical care are nevoie directă de acces la anumite date pentru a-și îndeplini atribuțiile poate vizualiza acele informații.
4. Monitorizarea și detectarea intruziunilor: Sistemele de sănătate utilizează soluții de monitorizare în timp real pentru detectarea activităților suspecte sau neautorizate. Platformele de detectare a intruziunilor (IDS – Intrusion Detection Systems) și prevenirea intruziunilor (IPS – Intrusion Prevention Systems) identifică și blochează tentativele de atacuri cibernetice asupra sistemelor informatice.
5. Securizarea rețelelor și firewall-uri: Rețelele care stochează sau transmit datele pacienților sunt protejate de firewall-uri avansate care filtrează traficul de rețea și blochează accesul neautorizat din exterior. Sistemele de sănătate implementează și rețele virtuale private (VPN) pentru accesul securizat la date, în special pentru personalul care lucrează de la distanță.
6. Backup-uri regulate și securizate: Datele pacienților sunt copiate periodic în backup-uri securizate, astfel încât să poată fi restaurate în caz de pierdere sau atac cibernetic. Aceste backup-uri sunt stocate în medii separate de sistemele principale și sunt, de asemenea, criptate. De asemenea, se fac audituri de securitate pentru a verifica conformitatea cu reglementările de securitate.
7. Conformitatea cu reglementările: Sistemele medicale trebuie să respecte reglementări stricte de protecție a datelor, cum ar fi Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) în Uniunea Europeană, care impune standarde înalte de securitate și confidențialitate. Aceste reglementări obligă instituțiile să raporteze breșele de securitate și să implementeze măsuri de protecție adecvate.

Securitatea cibernetică în domeniul medical necesită o abordare complexă și integrată, combinând măsuri tehnice avansate cu politici riguroase și formarea personalului pentru a preveni accesul neautorizat la datele pacienților

5. Aș vrea să facem un exercițiu de imaginație: cum va arăta sistemul medical românesc în strânsa colaborare cu inteligența artificială, în următorii cinci, poate chiar 10 ani și ce îmbunătățiri vă doriți să aduceți pe acest segment în următoarea perioadă?

În următorii 5-10 ani, sistemul medical din România ar putea evolua semnificativ prin integrarea tehnologiilor de inteligență artificială (IA), iar colaborarea dintre medici și IA va transforma modul în care se oferă îngrijire pacienților. Diagnosticarea și tratamentul personalizat prin IA ar putea deveni un ajutor esențial pentru medici în diagnosticarea rapidă și precisă a bolilor. Un sistem de sănătate capabil să ofere soluții personalizate va crește șansele de succes ale tratamentelor și va reduce riscul de complicații. Apoi, monitorizarea la distanță și prevenția ar putea fi asigurate cu ajutorul dispozitivele inteligente, conectate la IA, care vor putea permite monitorizarea continuă a pacienților, în special a celor cu boli cronice, fără a mai fi necesare vizite frecvente la spital.

Îmbunătățiri pe care ni le dorim pentru următoarea perioadă și la care deja se lucrează intensiv din punct de vedere legislativ, dar și al implementării vizează digitalizarea extinsă și interoperabilitatea. Un prim pas crucial este extinderea digitalizării și asigurarea interoperabilității între diferitele sisteme de sănătate din România. Este esențial ca toate spitalele, clinici și cabinete să folosească sisteme compatibile, care să permită transferul sigur și rapid al datelor pacienților. Asta înseamnă dezvoltarea unei infrastructuri IT robuste și sigure, care să susțină utilizarea IA la scară largă. Finanțarea acestor proiecte trebuie să vină atât din fonduri publice, cât și din parteneriate cu sectorul privat. Dezvoltăm deja un cadru legislativ clar pentru utilizarea IA atât în medicină, cât și în alte domenii, care să asigure protecția datelor.

Prin implementarea noilor tehnologii, dar și prin legiferare clară în acest domeniu, sistemul medical din România poate deveni unul dintre liderii regionali în utilizarea inteligenței artificiale, îmbunătățind calitatea serviciilor și accesul pacienților la îngrijire.