Rolul multidisciplinarităţii şi imagisticii medicale în recuperarea medicală. Interviu cu Dr. Fătu Ana Maria, medic specialist recuperare medicală, clinica ReumaDiagnostic

1.De ce aţi ales această specialitate ?
În timpul facultăţii medicul care susţinea cursul şi lucrările practice de „recuperare”, a reprezentat o sursă de inspiraţie, un exemplu pentru mine şi m-a determinat să mă informez mai mult în legătură cu această specialitate iar într-un final să o şi practic. Am descoperit că este o specialitate foarte vastă, într-o continuă dezvoltare, care abordează patologii din toate domeniile, atât pentru profilaxie- prevenţie, cât şi pentru tratament. Planul de tratament este individualizat pentru redobândirea funcţiei, mobilităţii, a independenţei şi în final creşterea calităţii vieţii. Pot spune din propria experienţă că satisfacţia unui medic atinge cote maxime când de exemplu, la prima consultaţie pacientul merge cu sprijin în dispozitiv asistat, cel mai frecvent baston, iar la control, după 2 săptămâni, mersul este autonom. Există de asemenea şi situaţii în care progresul este mai lent, dar conexiunea bună între medic şi pacient poate accelera evoluţia. Sunt multe provocări, dar şi multe satisfacţii.
În plus mereu am fost atrasă de medicina alternativă, holistică, de terapia cu agenţi fizici pentru că au efecte rapide, durabile cu minime sau chiar fără reacţii adverse, de aici şi decizia de a-mi desfăşura activitate într-o clinică privată, unde am acces la aparatură de înaltă performanţă si pot pune în practică tot ceea ce am învăţat.
Cu alte cuvinte, mă consider un medic împlinit, specialitatea “ medicină fizică şi reabilitare” cred că mi se potriveşte perfect, nu mă văd practicând altceva.

2.Din toate supraspecializările recuperării medicale, care sunt ariile dvs. de interes?
Având în vedere că sunt înconjurată de o echipă de profesionişti în domeniul imagisticii, îmi doresc să mă dezvolt mai mult în această direcţie, în special partea de ecografie musculoscheletală, dar iau în calcul pe viitor şi electroneuromiografia (ENMG) deoarece tot mai frecvent pacienţii au indicaţie pentru această investigaţie, însă există un mare deficit de specialişti în domeniu, întârziind de cele mai multe ori diagnosticul bolilor neuromusculare şi evident, tratamentul asociat.

3. Aveaţi posibilitatea să colaboraţi cu orice centru de recuperare medicală din oraş; de ce aţi ales clinica ReumaDiagnostic?
Întotdeauna m-am bazat pe intuiţie şi am convingerea că nimic nu este întâmplător în viaţa mea. De la primul pas pe care l-am pus în clinică, am simţit că locul meu este aici. Echipă tânără, empatică, cu zâmbetul pe buze mereu, ambient plăcut, relaxant, un loc în care îţi face plăcere să îţi petreci timpul- acesta a fost primul impact.
Ulterior, după primul interviu, mi s-a confirmat sentimentul iniţial de apartenenţă, am ştiut că mă pot dezvolta frumos, că pot face performanţă, având la dispoziţie aparatură de ultimă generaţie; am ştiut că am sprijin, motivaţie din partea colegilor mei, medici cu experienţă vastă; am ştiut că pot face parte dintr-o echipă multidisciplinară care se consultă şi ia decizii în beneficiul pacientului, acesta fiind mereu pe primul loc. Şi nu m-am înşelat. Sunt mândră şi recunoscătoare că fac parte din echipa, de fapt, din familia “ReumaDiagnostic” şi pentru tot ceea ce construim împreună.

4.Cât de importantă este colaborarea cu alte specialităţi implicate în îngrijirile afecţiunilor musculo-scheletale?
Echipa multidisciplinară şi transdisciplinară este foarte importantă. Pacientul prezintă de cele mai multe ori multiple afecţiuni asociate, comorbididăţi le denumim noi, iar fiecare specialist are contribuţia lui în managementul bolii, prin cunoştinţele şi abilităţile dobândite în cadrul pregătirii sale profesionale. Nu este o ruşine să solicitam consult de specialitate, dimpotrivă, aduce plus de valoare şi susţin cu tărie această abordare.

5.Care este rolul imagisticii medicale şi a colaborării dintre medicul de recuperare medicală şi medicul de radiologie-imagistică medicală?
Diagnosticul clinic stabilit de către medicul de recuperare trebuie obiectivat prin diagnosticul imagistic, de cele mai multe ori. Acest parteneriat, l-aş denumi eu, are numeroase beneficii, nu numai în stabilirea diagnosticului, dar şi în monitorizarea evoluţiei procesului de vindecare, reducerea complicaţiilor şi chiar ajustarea terapie, a planului de proceduri, atunci când este cazul. Aş putea spune că această colaborare este indispensabilă în reabilitarea modernă.

6.Care sunt afecţiunile pe care le trataţi cel mai frecvent ?
Pacienţii sunt de vârste variate, de la copil la vârstnic, deci şi afecţiunile sunt foarte diferite, afecţiuni posttraumatice, ortopedice, reumatologice, neurologice, cardiovasculare. Însă, având în vedere că îmbătrânirea populaţiei este într-o creştere graduală, cea mai mare adresabilitate o au totuşi pacienţii cu boli degenerative, în special boală artrozică instalată la nivelul articulaţiilor periferice, precum genunchi, şold, mână dar şi la nivelul coloanei vertebrale. Ceea ce mi se pare îngrijorător este faptul că până acum discutam de boală artrozică la pacienţii cu vârstă peste 55 de ani, dar acum media de vârstă a scăzut la 40 de ani. Deci există şi alţi factori de risc implicaţi, iar cu această ocazie vreau să punctez şi să atrag un semnal de alarmă asupra epidemiei de obezitate, un factor de risc important, care a devenit o problemă de sănătate publică la nivel global.
7.Cât de importantă este comunicarea şi empatia în specialitatea dvs.?
Cred cu tărie că empatia este esenţială în profesia noastră. Pacienţii sunt anxioşi, temători, vulnerabili în faţa diagnosticului, ei au nevoie de înţelegere, susţinere, sprijin emoţional înainte de toate. Medicul trebuie să fie capabil să creeze o conexiune, o relaţie bazată pe încredere, cu pacientul, pentru a asigura astfel eficienţa şi respectarea planului de tratament.
Comunicarea medic-pacient, în ambele sensuri, este fără urmă de îndoială cheia succesului. În primul rând pacientul trebuie să se simtă confortabil, ascultat, înţeles pentru a putea să detalieze toate simptomele, contextul în care au apărut şi istoricul medical, mai exact să prezinte dosarul medical. În schimb, medicul are responsabilitatea de a informa pacientul cu privire la afecţiunea lui, ce implicaţii are, cum evoluează şi care sunt opţiunile de tratament, cu toate riscurile şi beneficiile asociate.