Între Lumini și Umbre: Creativitatea și Tulburările Afective. Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară http://lapsihiatru.ro/

INTRODUCERE

Creativitatea reprezintă un element esențial al condiției umane, depășind simpla capacitate de a genera opere artistice. Aceasta reflectă originalitatea gândirii și abilitatea de adaptare la diverse contexte.

Cu toate acestea, o relație care atrage un interes considerabil din prisma psihopatologică este cea dintre complexitatea tulburărilor afective și manifestările creative.

Cercetările realizate de-a lungul timpului indică faptul că persoanele afectate de tulburări mentale  precum depresia și tulburarea bipolară, pot crea opere artistice de valoare semnificativă, adesea stimulate de suferința emoțională.

În cele ce urmează se incearcă evidențierea interconexiunilor dintre creativitate și tulburările afective, analizând cum aceste tulburări pot influența procesul creativ și viceversa.

CUM POATE FI DEFINITĂ CREATIVITATEA ?

Definirea creativității reprezintă o provocare semnificativă în domeniul psihologiei. Marea majoritate a specialiștilor a înclinat spre definiția formulată de Guilford în 1950, care identifică două criterii fundamentale: originalitatea și noutatea. Unele cercetări extind această definiție prin includerea surprizei ca un al treilea criteriu.

Creativitatea a fost de asemenea văzută ca un complex de caracteristici cognitive și de personalitate precum sensibilitatea, flexibilitatea, capacitatea de analiză, sinteză, evaluare și reorganizare a informațiilor, gândirea divergentă și gestionarea complexității.

Conceptul de creativitate este adesea structurat în jurul celor patru „P”: persoană, proces, produs și loc (“the four Ps:  person, process, product  and place”). Creativitatea este corelată cu judecata  independenta, încrederea crescută în sine, atracția față de noi experințe, orientarea estetică, asumarea riscurilor, dorința pentru auto-dezvoltare și auto-perfecționare, toleranța față de ambiguitate, impulsivitate, lipsa de conștiinciozitate și energia ridicată.

Există numeroase dovezi care atestă faptul că datorită sensibilității emoționale sporite și a gândirii divergente caracteristice persoanele creative sunt mai predispuse la anxietate și tulburări afective.

ARTIȘTII CARE AU TRANSFORMAT TULBURĂRILE AFECTIVE ÎN SURSĂ DE INSPIRAȚIE

De asemenea, de-a lungul istoriei, mulți artiști de renume au atras un interes considerabil, deoarece au fost afectați de tulburări mentale precum depresia sau tulburarea afectivă bipolară.

De exemplu, Vincent van Gogh, unul dintre cei mai influenți artiști ai postimpresionismului, a fost marcat pe parcursul majorității vieții sale adulte de episoadele intense de manie și depresie. In 1889 a fost internat într-un azil în Saint-Rémy-de-Provence, unde acesta a realizat lucrări notabile precum „Noapte  înstelata” și „Câmpii de grâu cu ciorchini de măslini”. Din nefericire aceste dificultăți emoționale au culminat cu sinuciderea sa în 1890, la vârsta de 37 de ani.

Un alt exemplu notabil este poeta și romanciera emblematică Sylvia Plath, care a fost diagnosticată cu depresie majoră. În anul 1953 a prezentat o tentativa  suicidară care a influențat profund creația sa literară, inclusiv romanul „The Bell Jar” (1963), în care aceasta a încercat sa-și exprime sentimentele de alienare și disperare. În ciuda succesului literar, dificultățile sale emoționale au continuat să o afecteze, conducând la sinuciderea sa tragică în 1963, la vârsta de 30 de ani.

Există mulți alți creatori celebri care au suferit de tulburări de dispoziție, dintre care mulți au fost diagnosticați cu tulburare bipolară. Printre aceștia se numără Ernest Hemingway, Winston Churchill și Theodore Roosevelt.

Dintre artiștii contemporani Kurt Cobain, liderul trupei Nirvana, a luptat cu depresia severă și episoade de instabilitate emoțională, iar cântăreața Mariah Carey a mărturisit că a experimentat episoade de hipomanie, care îi amplificau productivitatea, dar îi provocau insomnia și iritabilitate.

Totodată și celebra Britney Spears a marturisit faptul că presiunea mediatică și  lupta pentru control personal și juridic i-au provocat depresie și comportamente maniacale precum decizii impulsive, neliniște și energie excesivă. Un exemplu notabil a fost rasul capului în 2007, gest interpretat ca o reacție la un moment de stres extrem.

Lady Gaga, a integrat în operele sale experiențele personale influențate de tulburările de dispoziție și stresul post-traumatic. Albumul Born This Way (2011) investighează concepte precum acceptarea de sine și combaterea stigmatizării sociale.

Cunoscută pentru stilul său muzical introspectiv și neconvențional cântăreața Billie Eilish, reflectă intens fricile și neliniștile emoționale,care contribuie la vulnerabilitatea tinerelor generații și importanța autoacceptării.

2Tulburările afective: O privire generală

Tulburările afective, inclusiv depresia majoră și tulburarea bipolară, sunt condiții psihologice caracterizate prin fluctuații severe ale stării de spirit, emoției și energiei. Aceste tulburări pot afecta profund percepția și funcționarea cotidiană a individului.

1.     Depresia

Depresia este o tulburare afectivă caracterizată printr-o stare persistentă de tristețe și pierderea interesului pentru activitățile zilnice. Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistici al Tulburărilor Mentale), criteriile de diagnostic includ:

·      dispoziție melancolică (tristețe, gol interior) prezentă aproape în fiecare zi.

·      Pierderea interesului sau plăcerii în majoritatea activităților.

·      Schimbări semnificative în greutate sau apetit.

·      Insomnia sau hipersomnia.

·      Agitație sau lentoare psihomotorie.

·      Oboseală sau pierderea energiei.

·      Sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă.

·      Capacitatea diminuată de a gândi sau de a se concentra.

·      Gânduri de moarte sau suicid.

Este important de menționat că pentru a fi diagnosticată ca depresie majoră, simptomele trebuie să dureze cel puțin două săptămâni și să afecteze capacitatea de  funcționare zilnică.

Tulburarea afectivă bipolară este o afecțiune psihiatrică caracterizată prin alternanța între episoade de stări extreme de dispoziție, inclusiv manie, hipomanie și depresie. Aceasta tulburare influențează semnificativ viața personală și profesională a indivizilor afectați. În acest eseu, vom discuta despre criteriile diagnostice pentru episoadele maniacale și hipomanicale conform DSM-5.

2.     Tulburarea Afecitvă Bipolară

Există două forme principale ale tulburării afective bipolare: Tulburarea Bipolară I și Tulburarea Bipolară II.

·      Tulburarea Bipolară I este caracterizată prin cel puțin un episod maniacal care durează cel puțin o săptămână, însoțit de episoade depresive, dar nu este necesară prezența acestora pentru diagnosticare.

·      Tulburarea Bipolară II include episoade hipomanicale și episoade depresive majore, dar nu implica episoade maniacale complete.

Episodul Maniacal

Un episod maniacal este definit în DSM-5 prin următoarele caracteristici:

·      Dispoziție elevată, expansivă sau iritabilă: Aceasta trebuie să dureze cel puțin o săptămână (sau mai puțin dacă este necesară spitalizarea).

·      Prezenta a trei sau mai multe dintre următoarele simptome:

·      Vorbire rapidă, dificultate de a fi întrerupt.

·      Idei de mărire sau grandiozitate.

·      Distragerea ușoară.

·      Creșterea activității orientate spre un scop (social, profesional, sau sexual) sau agitație motorie.

·      Implicarea în activități riscante (cheltuieli excesive, comportamente sexuale iresponsabile).

·      Somn insuficient (se simte odihnit cu doar câteva ore de somn).

·      În timpul unui episod maniacal, comportamentele pot fi foarte disruptive și pot impune intervenții de urgență pentru a proteja pacientul și pe cei din jur.

Episodul Hipomanical

Criteriile de diagnostic ale unui episod hipomanical sunt similare cu cel maniacal, dar simptomele sunt mai puțin severe. Criteriile pentru un episod hipomanical includ:

·      Un episod de dispoziție elevată, expansivă sau iritabilă care durează cel puțin patru zile.

·      Trei sau mai multe dintre următoarele simptome, similar cu cele din episodul maniacal:

·      Vorbire mai rapidă.

·      Idei de mărire.

·      Distragerea ușoară.

·      Creșterea activității sau agitației.

·      Implicarea în activități riscante.

·      Somn insuficient.

Spre deosebire de un episod maniacal, episodul hipomanical nu implică o degradare semnificativă a funcționării sociale sau profesionale și nu necesită spitalizare.

CE SPUN STUDIILE

Un studiu din 2019 efectuat de către Partnas et co. a constatat că academicienii de succes,recunoscuți pentru realizările lor creative, aveau o probabilitate mai mare de a avea rude de gradul întâi sau al doilea diagnosticate cu tulburare bipolară sau schizofrenie comparativ cu populația generală. Cercetătorii au ajuns la concluzia că există o legătură între creativitate și riscul de tulburări de sănătate mintală, aceasta fiind determinată de o vulnerabilitate comună.

Alt studiu realizat pe un grup mic de persoane aflate în risc de tulburare bipolară, a constatat că acestea au obținut scoruri semnificativ mai mari pe Scala Artistică Barron-Welsh (BWAS), cercetătorii subliniind corelația dintre tulburarea bipolară   si  creativitate.

Un alt studiu major a fost realizat de Post , care a analizat datele biografice ale aproape trei sute de oameni de știință, compozitori, politicieni, artiști, filozofi, gânditori și scriitori de talie mondială. Simptomele asociate în special cu indivizii creativi au fost legate de tulburări afective, alcoolism și, într-o măsură mai mică, tulburări psihosexuale. Astfel de simptome au fost prezente la 17% dintre politicieni, 18% dintre oameni de știință, 26% dintre filozofi și gânditori, 31% dintre compozitori, 38% dintre artiști și 46% dintre scriitori.

Shelley H Carson  relifează modelul vulnerabilității comune explicand relația dintre creativitate și psihopatologie. Conform acestuia, elementele care contribuie includ dezinhibarea cognitivă, un stil de atenție orientat către noutate și hiperconectivitate neurală  care poate amplifica asocierea între stimuli diverși.

Baas et al. (37) au efectuat o meta-analiză a 57 de studii empirice pentru a determina posibilele legături între riscul de psihopatologie și creativitate în eșantioane non-clinice și au observat câteva rezultate semnificative: o relație pozitivă mică între schizotipia pozitivă și creativitate, o corelație negativă mică între schizotipia negativă sau anxietate și creativitate și constatarea că riscul de tulburare bipolară (de exemplu, hipomanie) este asociat pozitiv cu creativitatea.

CONCLUZIE

În concluzie, deși studiile sugerează o asociere pozitivă între creativitate și tulburările afective, este clar că acest subiect necesită o cercetare suplimentară.

Înțelegerea modului în care creativitatea poate influența sănătatea mintală, precum și identificarea mecanismelor prin care persoanele creative pot fi mai predispuse la anumite tulburări afective, reprezintă direcții esențiale de studiu care ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii de intervenție terapeutică.

1.     Adams W. L. (2014, January 22). The dark side of creativity: Depression + anxiety x madness = genius? CNN. Retrieved from http://www.cnn.com/2014/01/22/world/the-dark-side-of-creativity-vincent-van-gogh/

2.     Taylor CL. Creativity and mood disorder: a systematic review and meta-analysis. Perspect Psychol Sci. (2017) 12:1040–76. doi: 10.1177/1745691617699653

3.     Carson SH. Creativity and psychopathology: a shared vulnerability model. Can J Psychiatry. 2011 Mar;56(3):144-53. doi: 10.1177/070674371105600304. PMID: 21443821.

4.     Zhao, Rongjun & Tang, Zhiwen & Lu, Fang & Xing, Qiang & Shen, Wangbing. (2022). An Updated Evaluation of the Dichotomous Link Between Creativity and Mental Health. Frontiers in Psychiatry. 12. 10.3389/fpsyt.2021.781961.

5.     Ghadirian AM, Gregoire P, Kosmidis H. Creativity and the evolution of psychopathologies. Creat Res J. (2001) 13:145–8. doi: 10.1207/S15326934CRJ1302_2

6.     Post, F. (1994). Creativity and psychopathology. A study of 291 world-famous men.  The British Journal of Psychiatry, 165(2), 22-34.

7.     Parnas, J., Sandsten, K. E., Vestergaard, C. H., & Nordgaard, J. (2019). Schizophrenia and Bipolar Illness in the Relatives of University Scientists: An Epidemiological Report on the Creativity-Psychopathology Relationship. Frontiers in psychiatry, 10, 175. https://doi.org/10.3389/fpsyt.2019.00175

8.     Baas M, Nijstad BA, Boot NC, De Dreu CK. Mad genius revisited: vulnerability to psychopathology, biobehavioral approach-avoidance, and creativity. Psychol Bull. (2016) 142:668. doi: 10.1037/bul0000049

9.     Burkhardt E, Pfennig A, Breitling G, Pfeiffer S, Sauer C, Bechdolf A, Correll CU, Bauer M, Leopold K. Creativity in persons at-risk for bipolar disorder-A pilot study. Early Interv Psychiatry. 2019 Oct;13(5):1165-1172. doi: 10.1111/eip.12748. Epub 2018 Oct 10. PMID: 30302918.

10.  American Psychiatric Association. (2013). Cautionary statement for forensic use of DSM-5. In Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). https://doi.org/10.1176/appi.books.9780890425596.CautionaryStatement