Particularitatile depresiei la adolescenti – Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară
Depresia la copii și adolescenți – o realitate ignorată?
Este esenţial să recunoaştem că depresia nu este doar o afecţiune a adulţilor, la rândul lor copiii şi adolescenţii pot experimenta suferinţe emoţionale profunde.
Expertul în psihiatrie pediatrică, Frank Joseph Freisleder, subliniază că manifestările sunt adesea subtile şi variate, făcându-le mai greu de identificat la o vârstă fragedă.
Manifestări precum deficitul de atenţie, agresivitatea sau probleme de alimentaţie pot masca tulburări afective grave, care necesită o intervenţie timpurie, empatică şi competentă.
În rândul adolescenţilor, depresia a devenit o problemă de sănătate mintală din ce în ce mai alarmantă. Studiile recente indică faptul că aproximativ 13% dintre adolescenţii români suferă de simptome severe de depresie, cu un procent semnificativ raportat între tinerii cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani.
De asemenea, cercetările arată că fetele prezintă un risc de 3 ori mai mare decât băieţii de a dezvolta o tulburare depresivă. Se estimează că mai puţin de 30% dintre adolescenţii afectaţi caută ajutor specializat, ceea ce subliniază necesitatea unor intervenţii terapeutice eficiente.
Descrisă încă din antichitate, în lucrări ale lui Hipocrate sub forma „melancoliei” (dezechilibru al umorilor corporale), depresia a evoluat odată cu studierea minţii umane. În secolul al XIX-lea, teoria psihoanalitică a lui Freud a adus noi perspective, evidenţiind conflictele interioare ca sursă a suferinţei.
La momentul actual, sindromul depresiv are drept componente definitorii dispoziţia depresivă, încetinirea proceselor gândirii, lentoarea psihomotorie la care se adaugă o serie de simptome auxiliare de expresie somatică.
Dispoziţia depresivă este trăită ca „tristeţe vitală”, pierderea sentimentelor, golire şi nelinişte interioară.
Simptomele depresive necesită o atenţie deosebită şi o intervenţie promptă, deoarece acestea pot interfera semnificativ cu viaţa cotidiană a copiilor. Astfel pot fi afectate nu doar performanţele şcolare, ci şi relaţiile sociale şi familiale ale acestora.
Atunci când un copil se confruntă cu depresia, este posibil să observe dificultăţi în a-şi concentra atenţia la şcoală, ceea ce duce la scăderea notelor şi la pierderea interesului pentru activităţile educaţionale.
Totodată, interacţiunile cu colegii şi membri ai familiei pot fi marcate de tensiuni care duc la amplificarea sentimentelor de izolare şi neînţelegere.
În plus, este esenţial să subliniem că există un risc crescut de persistenţă a simptomatologiei depresive pe parcursul tranziţiei către viaţa adultă. Acest lucru poate genera dificultăţi suplimentare, precum provocări la locul de muncă, probleme în relaţiile interumane şi o satisfacţie generală scăzută a vieţii.
În plus, tinerii care se confruntă cu depresia pot avea o predispoziţie mai mare de a recurge la comportamente riscante, cum ar fi consumul de droguri sau abuzul de alcool. Acestea pot conduce la un ciclu vicios, crescând riscurile de depresie severă şi chiar suicid.
Cu cât un copil este mai mic, cu atât este mai greu să punem un diagnostic precis, fiindcă boala nu vine cu simptomele ei obişnuite. Un copil care plânge des, este timorat, nu vrea să se joace cu ceilalţi copii şi acuză mereu dureri de cap şi de burtă, suferă foarte probabil de depresie”, afirma psihiatrul german Frank Joseph Freisleder.
Simptomele depresiei la copii şi adolescenţi pot fi diverse şi sunt în mare parte diferite de sindromul depresiv al adultului, ceea ce poate masca în mod frecvent existenţa unei suferinţe a copilului.
Tabloul clinic al depresiei la copii este variabil în raport cu vârsta şi maturizarea cognitiv-afectivă ale copilului.
Semnele depresiei la copii pot fi unul sau mai multe din următoarele simptome, observabile în mod persistent, care cauzează suferinţă şi disconfort copilului, împiedicând funcţionarea sau dezvoltarea lui normală:
Iritabilitate sau manifestări de furie exacerbate în frecvenţă şi intensitate
Probleme de comportament evidente
Sentimente continue de tristeţe şi neputinţă
Retragerea din mediul social
Sensibilitate crescută la respingere
Reducerea sau creşterea apetitului
Chiar dacă simptomatologia depresivă este complexă, nu toţi copiii vor prezenta toate semnele asociate acestei tulburări.
Fiecare copil îşi va exprima emoţiile şi comportamentele în moduri diferite, adaptându-se la momentele şi contextul vieţii lor.
Deşi mulţi copii şi adolescenţi reuşesc să se integreze bine în medii structurate, un sindrom depresiv sever poate conduce la modificări semnificative, afectând activităţile sociale, implicarea în şcoală şi chiar aspectul fizic.
Este îngrijorător faptul că, în special copiii cu vârste de peste 10-12 ani, pot recurge la consumul de droguri sau alcool.
Prevalenţa statistică pentru depresia majoră variază între 1-3%, fiind adesea subdiagnosticată.