Revista

Semnificația eozinofiliei sanguine

Dr. Stavrică Emilia Andreea – Medic specialist Alergologie și Imunologie clinică

Eozinofilele sunt un tip de leucocite granulocitare produse în măduva osoasă, implicate în modularea procesului inflamator eozinofilic. În mod normal, acestea reprezintă aproximativ 3–5% din totalul leucocitelor, corespunzând unui număr de aproximativ 350–500/µL în sângele periferic. Deși sunt prezente în cantități relativ mici, eozinofilele au un rol important în numeroase procese fiziopatologice, în special în cadrul unor afecțiuni alergice, imunologice, infecțioase sau neoplazice.

Ce este eozinofilia

Eozinofilia reprezintă creșterea numărului de eozinofile peste 500/µL în sângele periferic. În situațiile în care numărul acestora depășește 1.500/µL și persistă în timp, se vorbește despre hipereozinofilie.

În funcție de severitate, eozinofilia poate fi clasificată astfel:

  • ușoară: 500–1500/µL

  • moderată: 1500–5000/µL

  • severă: peste 5000/µL

Determinarea gradului de eozinofilie este importantă deoarece poate orienta clinicianul către cauza posibilă și către investigațiile necesare.

Eozinofilia în bolile alergice

Printre cele mai frecvente cauze ale eozinofiliei se numără bolile alergice, precum:

  • rinita alergică

  • astmul alergic

  • dermatita atopică

  • rinosinuzita cronică cu polipoză nazală

În cazul astmului alergic eozinofilic, valorile eozinofilelor pot fi moderat crescute și pot fi controlate prin tratament specific antiinflamator sau biologic.

Forme mai severe de eozinofilie pot apărea în aspergiloza bronhopulmonară alergică, asociată hipersensibilității la Aspergillus fumigatus, precum și în granulomatoza eozinofilică cu poliangeită (fostul sindrom Churg-Strauss).

Reacțiile medicamentoase

Unele medicamente pot declanșa reacții de hipersensibilitate care determină creșterea numărului de eozinofile. Un exemplu important este sindromul DRESS (Drug Reaction with Eosinophilia and Systemic Symptoms), o reacție severă caracterizată prin:

  • febră

  • limfadenopatii

  • erupții cutanate

  • afectarea unor organe interne precum ficatul, rinichii sau plămânii.

De asemenea, anumite medicamente pot provoca nefrită interstițială acută, manifestată prin febră, erupții cutanate și eozinofilie. Printre cele mai frecvent implicate medicamente se numără:

  • antiinflamatoarele nesteroidiene

  • antibioticele beta-lactamice

  • rifampicina

  • fluorochinolonele

  • sulfonamidele

  • diureticele

  • inhibitorii pompei de protoni.

Cauze infecțioase

Afecțiunile infecțioase trebuie luate în considerare în special în cazul unei expuneri epidemiologice relevante, cum ar fi călătoriile în zone endemice sau consumul de carne insuficient preparată termic.

Helminții reprezintă o cauză importantă de eozinofilie. Printre infecțiile parazitare frecvent asociate se numără:

  • toxocaroza

  • strongiloidoza

  • schistosomiaza

  • trichineloza

  • filarioza.

În unele cazuri, eozinofilia poate fi întâlnită și în infecții fungice, precum histoplasmoza sau coccidioidomicoza, dar și în infecția cu HIV.

Imunodeficiențele primare

Unele imunodeficiențe primare pot asocia eozinofilie, valori crescute ale anticorpilor IgE, infecții recurente și eczeme severe cu debut precoce. Printre acestea se numără:

  • sindromul Omenn

  • sindromul Wiskott–Aldrich

  • sindromul Netherton

  • sindromul IPEX

  • sindroamele hiper-IgE.

Bolile autoimune

Eozinofilia poate apărea și în cadrul unor boli autoimune, fiind asociată procesului inflamator. Deși de multe ori este tranzitorie, poate fi întâlnită în:

  • poliarterita nodoasă

  • poliartrita reumatoidă

  • dermatomiozita

  • sindromul Sjögren

  • diverse vasculite.

Sindroamele hipereozinofilice și bolile neoplazice

Sindroamele hipereozinofilice reprezintă boli rare caracterizate prin creșterea persistentă a eozinofilelor, cu posibilă afectare a mai multor organe, inclusiv:

  • inimă (fibroză miocardică)

  • plămâni

  • sistem nervos.

Hipereozinofilia reactivă poate fi întâlnită și în boli limfoproliferative, leucemii sau limfoame, precum și în tumori solide – de exemplu adenocarcinoame sau carcinoame scuamoase, frecvent cu localizare pulmonară, digestivă sau uterină. În unele situații, aceasta apare ca fenomen paraneoplazic.

Alte cauze

Eozinofilia poate fi asociată și altor afecțiuni, precum:

  • esofagita, gastrita sau colita eozinofilică

  • pancreatita cronică

  • bolile inflamatorii intestinale

  • boala celiacă

  • expunerea la radiații

  • emboliile de colesterol

  • insuficiența corticosuprarenală

  • sindromul Gleich, caracterizat prin angioedem episodic și valori crescute ale eozinofilelor.

Concluzii

Eozinofilia reprezintă un marker biologic important, care poate semnala prezența unor patologii variate, de la boli alergice până la afecțiuni hematologice sau neoplazice. Din acest motiv, investigarea atentă a eozinofiliei este esențială pentru stabilirea cauzei.

În majoritatea cazurilor este necesară o evaluare complexă, care include anamneză detaliată, investigații paraclinice suplimentare și colaborare interdisciplinară. În funcție de context, pot fi implicați specialiști precum medicul alergolog, hematolog, reumatolog sau infecționist, pentru stabilirea diagnosticului și instituirea tratamentului adecvat.