ANGOASA DE RĂZBOI – între teamă colectivă și nevoia de echilibru
Dr. Mihaela Chelariu, medic primar psihiatru
Ne este dor de liniște. O liniște simplă, firească, care altădată părea de la sine înțeleasă. Astăzi, însă, suntem tot mai des invadați de știri despre conflicte, tensiuni geopolitice și amenințări care par să se multiplice cu o viteză greu de controlat. În acest context, anxietatea devine aproape o reacție colectivă, iar teama – o stare de fond.
Trăim într-o lume în care informația circulă rapid, dar nu întotdeauna filtrat sau echilibrat. Imaginile și titlurile alarmante pot amplifica senzația de pericol iminent, chiar și atunci când realitatea imediată nu ne afectează direct. Această expunere constantă poate genera o formă de „angoasă de război”, un tip de stres psihologic alimentat mai ales de anticipare și incertitudine.
Din punct de vedere psihiatric, reacțiile oamenilor la astfel de stimuli pot varia. Cei mai vulnerabili pot dezvolta tulburări precum sindromul de stres posttraumatic, tulburări anxioase sau chiar episoade delirante. Important este de înțeles că organismul și psihicul reacționează natural la amenințare, reală sau percepută.
Primele manifestări ale stresului intens includ o stare de perplexitate – o senzație de blocaj mental, în care persoana nu reușește să înțeleagă pe deplin ce se întâmplă. Urmează, de regulă, una dintre cele două reacții: retragerea sau hiperactivitatea. Unii oameni devin apatici, se izolează și evită contactul social, în timp ce alții devin agitați, iritabili, chiar impulsivi.
La nivel fizic, apar frecvent simptome vegetative: palpitații, transpirații, roșeața feței, senzația de sufocare. În cazuri mai severe, pot apărea episoade de amnezie parțială sau totală, ca mecanism de apărare al psihicului.
În fața acestor reacții, intervenția timpurie este esențială. Nu este nevoie, în primă fază, de soluții complicate. Uneori, o discuție calmă, empatică, cu o persoană de încredere poate avea un efect terapeutic mai puternic decât intervențiile ulterioare. Sprijinul emoțional, sentimentul de siguranță și validarea trăirilor sunt pași fundamentali în gestionarea stresului.
De asemenea, este important să ne dozăm expunerea la informații. Consumul excesiv de știri negative nu ne face mai pregătiți, ci mai vulnerabili. A alege conștient ce, cât și când urmărim poate deveni un act de igienă mentală.
În final, poate cel mai simplu și totodată cel mai valoros gest rămâne apropierea umană. Un zâmbet sincer, o vorbă bună, o clipă de conectare autentică pot contrabalansa, măcar parțial, presiunea unei lumi agitate.
Să sperăm că temerile vor rămâne doar scenarii și nu realitate. Până atunci, să nu uităm: liniștea începe, de multe ori, din interiorul nostru și se transmite mai departe prin felul în care alegem să fim unii cu alții.