Diareea călătorului: cum o recunoști, cum o tratezi și cum o poți preveni

Vacanțele și călătoriile în destinații exotice sunt experiențe plăcute, însă uneori pot fi însoțite de probleme de sănătate neașteptate. Cea mai frecventă afecțiune întâlnită în timpul deplasărilor internaționale este diareea călătorului, o afecțiune digestivă care poate afecta atât adulții, cât și copiii. Deși, în majoritatea cazurilor, evoluția este favorabilă și simptomele se remit în câteva zile, este important să știm când sunt suficiente măsurile de îngrijire la domiciliu și când este necesar consultul medical.

Ce este diareea călătorului?

Diareea călătorului reprezintă apariția a cel puțin trei scaune moi sau apoase într-un interval de 24 de ore, însoțite adesea de simptome precum crampe abdominale, greață, vărsături sau senzația imperioasă de a merge la toaletă. Afecțiunea apare în timpul unei călătorii sau la scurt timp după întoarcerea din zone în care standardele de igienă alimentară și calitatea apei pot fi diferite de cele din țara de origine.

Riscul este mai mare în anumite regiuni din Asia, Africa, America Latină și Orientul Mijlociu, însă boala poate apărea oriunde există contaminarea alimentelor sau a apei.

Care sunt cauzele?

În aproximativ 80–90% dintre cazuri, diareea călătorului este provocată de bacterii. Cea mai frecvent implicată este Escherichia coli enterotoxigenă (ETEC), însă și alte bacterii, precum Campylobacter, Shigella sau Salmonella, pot fi responsabile.

Mai rar, infecția este determinată de virusuri, cum sunt norovirusurile, sau de paraziți, precum Giardia intestinalis sau Entamoeba histolytica. Infecțiile parazitare sunt mai frecvente atunci când simptomele persistă mai mult de două săptămâni.

Transmiterea are loc prin consumul de apă contaminată, gheață preparată din apă nesigură, alimente insuficient preparate termic, fructe și legume nespălate sau decojite necorespunzător și produse lactate nepasteurizate. De asemenea, mâinile contaminate reprezintă o cale importantă de transmitere.

Cum se manifestă?

Simptomele apar, de regulă, la câteva ore până la câteva zile după expunerea la agentul infecțios și pot varia ca intensitate.

Cele mai frecvente manifestări sunt: scaune frecvente, moi sau apoase, crampe și dureri abdominale, balonare,greață și vărsături, febră ușoară, stare generală de rău.

În cele mai multe situații, simptomele durează între una și cinci zile și se remit fără complicații. Totuși, deshidratarea poate deveni o problemă importantă, în special la copii, vârstnici și persoane cu boli cronice.

Cum se tratează?

Principalul obiectiv al tratamentului este prevenirea și corectarea deshidratării.

Consumul frecvent de lichide este esențial. Apa îmbuteliată, soluțiile de rehidratare orală disponibile în farmacii sau băuturile care conțin electroliți sunt cele mai indicate. În cazul copiilor și al persoanelor vulnerabile, soluțiile de rehidratare orală reprezintă cea mai sigură metodă de înlocuire a lichidelor și sărurilor pierdute.

Alimentația poate fi reluată treptat, în funcție de toleranță. Sunt recomandate alimente ușor digerabile, precum orezul, bananele, cartofii fierți, pâinea prăjită sau supele clare. Este indicată evitarea alcoolului, a alimentelor foarte grase sau condimentate și a produselor lactate, dacă acestea agravează simptomele.

În anumite situații, medicul poate recomanda medicamente antidiareice pentru controlul simptomelor. Acestea nu sunt însă potrivite în toate cazurile, mai ales dacă există febră înaltă sau scaune cu sânge.

Antibioticele nu sunt necesare de rutină. Ele sunt rezervate cazurilor moderate sau severe, în funcție de severitatea simptomelor, regiunea în care a fost contractată infecția și suspiciunea privind agentul cauzal. Automedicația cu antibiotice nu este recomandată, deoarece poate favoriza apariția rezistenței bacteriene și poate agrava anumite infecții.

Când este necesar consultul medical?

Deși majoritatea episoadelor sunt autolimitate, există situații care impun evaluare medicală cât mai rapidă.

Solicitați consult medical dacă apar:

• febră peste 38,5°C;
• sânge sau mucus în scaun;
• vărsături persistente care împiedică hidratarea;
• semne de deshidratare, precum sete intensă, amețeli, scăderea cantității de urină, somnolență sau confuzie;
• diaree care persistă mai mult de 5–7 zile sau se agravează;
• simptome severe la copii mici, gravide, vârstnici sau persoane cu sistem imunitar slăbit.

Cum poate fi prevenită?

Respectarea măsurilor de igienă reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire, chiar dacă nu îl elimină complet.

Cele mai importante recomandări de care trebuie sa tineti cont sunt:

• consumați doar apă îmbuteliată sigilată sau apă fiartă;
• evitați gheața dacă nu cunoașteți sursa apei;
• consumați alimente preparate termic și servite fierbinți;
• evitați carnea, peștele sau fructele de mare insuficient gătite;
• spălați sau dezinfectați mâinile înainte de masă și după folosirea toaletei;
• consumați fructe pe care le puteți decoji personal;
• evitați laptele și produsele lactate nepasteurizate.

În anumite situații speciale, cum ar fi persoanele cu risc crescut de complicații sau călătoriile în zone cu risc foarte mare, medicul poate recomanda măsuri suplimentare de prevenție. Administrarea preventivă de antibiotice nu este recomandată pentru majoritatea călătorilor.

Diareea călătorului este cea mai frecventă problemă de sănătate asociată călătoriilor internaționale. Deși, în cele mai multe cazuri, evoluția este ușoară și simptomele dispar spontan în câteva zile, hidratarea corespunzătoare rămâne cea mai importantă măsură terapeutică. Respectarea regulilor de igienă alimentară și consumul de apă sigură reprezintă cele mai eficiente metode de prevenție. În prezența febrei înalte, a sângelui în scaun, a semnelor de deshidratare sau a simptomelor persistente, este recomandată evaluarea medicală pentru stabilirea tratamentului adecvat.