Demineralizarea dinților la copii. Un motiv serios de îngrijorare? Dr. Pasat-Tașcă Oana-Valentina Medic specialist pedodont Medic rezident stomatologie-generală

În ultima perioadă unul din cele mai frecvente motive de prezentare a părinților în cabinet stomatologic este prezența demineralizărilor la nivelul dinților copiilor.

Aspect clinic:

Demineralizarea se prezintă ca niște pete care variază ca și culoare de la alb-crem, până la galben-maro, fiind prezentă pe dinte la momentului erupției acestuia pe arcada, afectând ambele dentiții, temporară și permanentă. Smalțul afectat este mai fragil, fie neted lucios, fie rugos, cretos și prezintă o grosime normală fiind afectată calitatea acestuia. Leziunile pot fi localizate oriunde pe suprafața coroanei, observându-se atât pe dintele uscat cât și pe dintele umed.

Simptome:

• Progresia rapidă a cariilor dentare;

• Hipersensibilitate la lichide reci;

• Răspuns redus la anestezia locală.

Sa luam in calcul si alte implicații, cum ar fi afectarea funcției estetice, anxietate, precum și posibilitatea scăderii performanței școlare din cauza absențelor necesare pentru vizitele la medicul dentist, costuri crescute si in rare situatii pierderea precoce a dinților afectați.

Cauza:

Este necunoscută, însă sunt adesea incriminate:

• Afectiuni prenatale (antibiotice, carențe vitaminice, incompatibilitate rH,

tulburări endocrine, neurologice, metabolice, de nutriție, factori infecțiosi, chimici);

• Afectiuni perinatale (travaliu prelungit, naștere prematură, naștere

traumatică, hipoxia la naștere);

• Afecțiuni postnatale:

-în perioada 0-1 ani: tulburari de nutriție, metabolice, hormonale,

rahitism, tulburări respiratorii febrile prelungite.

-după vârsta de 1 an: administrare de antibiotice, febrele eruptive, afecțiuni respiratorii, hipocalcemii etc.

• Factori de mediu care acționează local: traumatisme la nivelul dinților

temporari (de lapte), radioterapie, fracturi ale oaselor maxilare.În literatura de specialitate este abordat Sindromul de hipomineralizare

molar-incisiv (MIH) care afectează în principal unul sau mai multi din primii

molari permanenți. Incisivii centrali pot fi de asemenea afectați, dar într-un număr redus de cazuri.

Tratament:

În primă fază se recomandă conștientizarea și responsabilizarea părinților în ceea ce privește importanța igienei dentare. Dinții trebuie periați de două ori pe zi, dimineața înainte de micul dejun și seara după cina cu o pasta de dinți cu fluor recomandată vârstei. De asemenea un rol important il are reducerea consumului de zahăr si alimente acide.

Intervenția terapeutică este dificilă din cauza cooperării limitate în cazul copiilor mici, evoluției rapide a cariilor dentare în cazul dinților afectați și dificultatea în realizarea anesteziei. Din aceste motive,vizita în cabinet se recomandă de la o vârstă cât mai mică. Criteriile de alegere a metodei de tratament depind de tipul, gradul de afectare, vârsta pacientului, gradul de cooperare al acestuia și nu în ultimul rând de implicarea sau nu a pulpei dentare; iar ca și tratament în cabinetul stomatologic se realizează de la tratamente conservatoare ca periajul profesional, fluorizările, sigilările cu materiale biocompatibile la manopere complexe care constau în microabrazii, obturații din compozit, aplicarea coroanelor prefabricate fizionomice/ nefizionomice până la extracții și ulterior la consult ortodontic. Având în vedere riscul crescut de aparitie a cariilor la dintii afectați de demineralizări, se recomandă controale periodice la medicul specialist pedodont. Totodată, motivarea și educarea atât a copilului cât și a părintelui în ceea ce privește igiena orală corectă și consumul alimentar sănătos reprezintă un aspect foarte important.