Ce înseamnă să fii un medic bun?

Interviu cu Conferențiar Universitar Dr. Luiza Nechita

1. Doamna conferențiar, dincolo de titluri și de responsabilitățile profesionale, cine este omul care a ales medicina? Care au fost valorile și oamenii care v-au influențat cel mai mult parcursul?

Am ales profesia de medic în ultimul an de liceu pentru că îmi doream să ajut oamenii aflați în situații dificile, antrenați în lupta pentru viață și sănătate. Parcursul meu profesional și personal a fost puternic influențat de către mama mea, fost șef de secție a Cardiologiei de la Spitalul Județean. Am văzut din copilărie dedicarea necesară acestei meserii. Deși fiica și-ar fi dorit mama alături în fiecare moment important, ca și adult am înțeles faptul că medicina nu se poate face la un nivel înalt decât cu sacrificii în viața personală.

În perioada de rezidențiat la Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. Iliescu” am beneficiat de pregătirea medicală sub îndrumarea Doamnei Profesor Carmen Ghinghina, şefa Clinicii de Cardiologie. Doamna Profesor a avut o activitate didactică excepțională, a pregătit multe generații de studenți și rezidenți și a influențat parcursul profesional a multor cardiologi români. A fost un model de excepție pentru fiecare dintre noi, tineri medici la început de drum.

2. Sunt pacienți pe care medicul îi uită greu. Există o întâlnire, o poveste sau un moment din cariera dumneavoastră care v-a rămas în suflet și pe care îl purtați și astăzi cu dumneavoastră?

Fiecare pacient pe care l-am îngrijit m-a marcat. Fiecare om are particularitățile sale de boală și are o poveste de viață. Suferința nu te poate lăsa indiferent ca și om. Ca și medic faci tot ce este posibil ca să îi ajuți. Succesele profesionale mă bucură, însă personal pacienții pe care nu i-am putut ajuta în ciuda tuturor eforturilor medicale sunt cei pe care mi-i amintesc. Nu vă pot menționa un singur caz dramatic pentru că pierderea vieții unui om este o tragedie întotdeauna, indiferent de vârstă, diagnostic sau comorbidități.

3. Într-o profesie în care trebuie să fii puternic pentru ceilalți, cum reușiți să vă păstrați echilibrul, optimismul și bucuria de a merge mai departe? Ce vă încarcă sufletește în afara spitalului și a activității academice?

În puținul timp liber pe care îl am uneori, îmi place să ascult muzică, pentru că mă relaxează.

4. Dacă ați putea să vă întoarceți la începutul carierei și să stați de vorbă cu tânăra Luiza Nechita, ce sfat i-ați da astăzi, după experiența acumulată în toți acești ani?

Din păcate ca și tineri cardiologi ne lovim de realitățile sistemului medical din România și realizăm că dorința și dedicarea personală nu sunt întotdeauna suficiente pentru a ne îndeplini visele.

5. Și, pentru final, ce înseamnă pentru dumneavoastră „a fi un medic bun”? Este suficientă performanța profesională sau există ceva mai profund, care face diferența în relația cu pacientul?

Pregătirea profesională este foarte importantă și trebuie reînnoită pe parcursul carierei noastre, pentru că fiecare pacient este unic. Medicina și poate în special cardiologia, au avansat foarte mult. La ora actuală numărul bolnavilor cardiaci a crescut și ne confruntăm cu pacienți cu multiple boli, afecțiuni grave și complexe, de multe ori diagnosticate tardiv.

În mod sigur ar trebui să existe ceva profund în relația cu un pacient, dar nu cred că reușim întotdeauna să rezonăm cu sufletul pacientului și cu dorințele lui. Unul dintre principalele motive este volumul foarte mare de muncă. Consider că pentru a stabili o legătură bazată pe încredere cu un pacient este nevoie de timp și de atenție. Ca și medici, ceea ce putem și trebuie să facem este să luptăm pentru fiecare dintre oamenii aflați în îngrijirea noastră și să ne folosim toate cunoștințele medicale pentru a îi salva.

Aceasta este meseria pe care ne-am ales-o.