Educația sexuală și Uniunea Europeană!

Educația sexuală

Sfaturi oferite de Dna. Dr. Mihaela Chelariu, Medic primar psihiatrie

Scandalul care ține capul de afiș al programelor TV ori de câte ori e pauză în bruftuluielile din partidele politice este legat de cât este de necesară educația sexuală în școli și cum se va implementa aceasta!

Nimeni nu înțelege importanța acestui subiect, dar își dau cu parerea pro sau contra cu mare ardoare! Cei care sun pro își strigă în fapt nevoia de libertate sexuală, cei contra dimpotrivă simt constrângerea ca ceva firesc.

Dincolo de toate stă copilul timid, condamnat pe de o parte la o pudoare de bravadă și pe de alta victimă a bulling-ului și prin necunoaștere. Hai să recunoaștem că, conceptul de „băiet bălan și neprihănit“ sau de „fetiță inocentă“ a cam dispărut odată cu avalanșa de informație pornografică mai ales și da, în acest context este necesară cunoașterea obiectivă.

Pe de altă parte generația noastră de părinți suntem „UTC-iştii de mâine“ bine îndoctrinați că aceste subiecte sunt tabu. Că doar am fost „pionerii de azi/UTC-istii de mâine“ După cum observăm și din scurtele interviuri TV mamele aruncă tot în sarcina școlii educația propriilor copii.

Care ar fi mersul logic al educației sexuale în școli după modesta mea opinie?

În primul rând că acest obiect de studiu să fie obligatoriu, dar fără note sau calificative. Obligația impune o cunoaștere impusă, dar absența calificativelor creează o lejeritate de concept. În al doilea rând nu trebuie „dopat“ copilul în sensul de cantitate de materie.

Este vorba de atingerea graduală a unor subiecte direct proporţional cu capacitatea de înțelegere. În ciclul primar ar fi suficient înțelegerea noțiunii de identitate de sex și întărirea egoului, fie feminin, fie masculin.

De asemenea important de știut și excepțiile genetice care ar putea să reducă confuzia din mintea tinerilor de mai târziu. În ciclul gimanzial ar fi de înțeles identitatea de apartenență parentală (familii monoparentale, biparentale sau cele cu parinti de același sex).

Oricât de mult am dori să evităm aceste subiecte, ele în viața de zi cu zi vor exista și copii nu trebuie expuși sau luați prin surprindere! In ciclul liceal, când pentru unii „sexul e la liber“ ar fi bine de studiat afecțiuni mai puțin sau mai mult grave ce pot apare dintr-o relație neprotejată mai ales dintre minori și majori, cazuri de trafic de persoane sau corupere sexuală etc.

Două tare majore am moștenit din comunism: idolatria și excesul de pudoare privind educația sexuală. Marile întrebări sunt: este necesară educația sexuală în școli? Raspuns: DA și Cine face educația sexuală în școli ? să fie profesorul de biologie? NU, medicul școlar? POATE, psihologul scolii?

POSIBIL. Oricum chestiunea este foarte sensibilă și dacă există cineva care să explice cu tact pedagogic. Căci să vină profesorul la clasă și pe un ton răstit sau plictisit sau chiar iritat, nu prea văd vreun beneficiu moral și spiritual al copiilor.

În fine, dragii noștri parlamentari și-au luat o binemeritată vacanță de la acest subiect, dar promit că in septembrie…!!!??!!.. mda „cu răbdarea/treci marea…“ Mulți dintre noi nu înțeleg ce treabă are Uniunea Europeană cu această problemă și în general „de ce se bagă ei în ciorba noastră“?

După aceeași foarte modestă opinie a mea, concepţia modernă a UE este că, cu cât mai informați sunt copiii de azi, viitorul electorat de mâine, cu atât pot alege mai responsabil și corect, viitorii parlamentari europeni și locali. Este un deziderat nobil, dar îngrozitor de greu de realizat.

De aceea zic și ei, că să înceapă de timpuriu!!! Dar noi nu avem o educație civică! ce sa zicem de cea sexuală? Hai, că e bine să avem educație de toate felurile, poate mai reducem din prostia atotcuprinzătoare!!!!!!!!!!!!!!

Dacă vrei să fii cât mai informat, citește și alte articole aici!