Bulimia

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară – http://lapsihiatru.ro/

Astazi vom incheia trecerea in revista a celor mai frecvente tulburari alimentare cu bulimia.

Bulimia nervoasă se defineşte ca un sindrom caracterizat prin repetate pusee de supraalimentare şi o preocupare excesivă privind controlul greutăţii corporale, conducând pacientul la adoptarea de măsuri extreme, pentru a diminua ingrăşarea datorită alimentelor ingerate.

Asociatia Americana de Psihologie a publicat in februarie 2016 un studiu al Universitatii din Chicago (Accurso, Erin et all) care arata prognosticul si factorii care modeleaza responsivitatea la tratament a persoanelor cu bulimie.

Pentru aceasta afectiune, au fost identificati o serie de factori de risc care predispun la aparitia bolii:

• sexul feminin;
• stima de sine scăzută,problemele cu părinţii ;
• perfecţionismul, depresia;
• activarea într-un domeniu cum ar fi baletul, gimnastica, modeling-ul,
• existenţa unui abuz fizic sau sexual în antecedente;
• dependenţa de droguri sau alcool, problemele de relaţionare cu ceilalţi;
• părinţii depresivi sau cu probleme de comportament alimentar;
• ciclu menstrual timpuriu ;
• supraponderea în copilărie.

Spre deosebire de anorexici care au o imagine permanent negativa asupra greutatii corporale, bulimicii isi definesc niste standarde, o limita superioara maxima admisa pentru greutatea corporala.

Un episod de ingerare excesivă de alimente este precedat de activarea convingerilor negative despre sine ca fiind o persoană „acceptabilă”. Evenimentele declanşatoare pot fi relaţionate cu alimentaţia, greutatea şi forma corpului.

Comportamentul bulimic are impact asupra persoanei atât la nivel emoţional (prin efectul său distractor), cât şi la nivel cognitiv, activând el însuşi o serie de gânduri automate negative.

Au fost definite 2 tipuri de bulimie:

• Tip de purgare: în cursul episodului curent de bulimie nervoasa, persoana s-a angajat regulat în autoprovocarea de vărsături sau în abuzul de laxative, diuretice sau clisme;
• Tip de nonpurgare: în cursul episodului curent de bulimie nervoasa, persoana a utilizat alte comportamente compensatorii inadecvate , cum ar fi postul sau exerciţiile excesive, dar nu s-a angajat în mod regulat în vărsături autoinduse sau în abuzul de laxative, diuretice sau clisme.

Criteriile de diagnostic:

A. Episoade recurente de mâncat excesiv. Un episod de mâncat excesiv se caracterizează prin cei doi itemi :
1). Mâncatul într-o perioadă scurtă de timp ( de exemplu, în decursul unei perioade de două ore) a unei cantităţi de mâncare mai mare decât cea pe care ar mânc-o majoritatea oamenilor intr-o perioadă similară de timp şi în circumstanţe similare.
2). Sentimentul de lipsă de control a mâncatului în cursul episodului ( de exemplu, sentimentul că persoana respectivă nu poate stopa mâncatul sau controla ce sau cât mănâncă).
B. Comportamentul compensator inadecvat recurent în scopul prevenirii creşterii în greutate, cum ar fi vărsăturile autoprovocate , abuzul de laxative, diuretice, clisme sau alte medicamente, postul sau exerciţiile excesive.
C. Mâncatul excesiv şi comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele în medie de cel puţin de două ori pe săptămână, timp de trei luni.
D. Autoevaluarea este in mod nejustificat influenţată de conformaţia şi greutatea corpului.
E. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul episoadelor de anorexie nervoasă.

Tratamentul practic al bulimiei necesita o echipa pluridisciplinara si include:

• monitorizarea zilnică şi automonitorizarea comportamentului alimentar şi cuprinde:
• psihoterapia cognitiv-comportamentală
• administrarea antidepresivelor, precum şi combinaţia dintre antidepresive şi terapia cognitiv-comportamentală, respectiv,
• alte forme de psihoterapie (interpersonală, de creştere a motivaţiei, de expunere etc.)

Cu un tratament corect condus, pacientul este recuperabil. Fireste, exista riscul aparitiei unui nou episod bulimic la o persoana care a suferit de aceasta boala, episode declansat de obicei de un factor cu un puternic impact emotional asupra pacientului.

Rezultatele pe termen lung ale tratamentului bulimiei arată că odată cu trecerea timpului, tot mai puţini dintre subiecţii care au beneficiat de o formă de tratament mai îndeplinesc criteriile pentru diagnosticul de bulimie; Ca in toate afectiunile psihiatrice, suportul familial reprezinta una dintre componentele esentiale ale tratamentului.

Cu aceasta patologie incheiem seria tulburarilor de alimentatie, desi ar fi inca multe de spus. Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca desi le dam putina importanta in viata cotidiana, aceste afectiuni pot sa-si puna o puternica amprenta asupra noastra si a celor din jur. Prin urmare, trebuie sa fim atenti ce modele alegem sa urmam in viata si sa mentinem in tot ceea ce facem un echilibru.

Citește mai multe articole despre diferite boli sau afecțiuni aici!