Paracelsus- cel care “arde” cărțile de medicină

Articol realizat de Dr. JULEA IONEL. Chiromax. Chiromax Galați Dental Clinic

Jurnalistul de știință PHILIP BALL scria referitor la Paracelsus: “A trăit intre 1493 si 1541: un punct de sprijin in istoria occidentala, zorii epocii moderne. Aceasta era o lume in care magia era reala, in care demonii pândeau la fiecare colt întunecat, unde Dumnezeu prezida întreaga creatie si totusi era si o perioada in care omenirea începea sa spargă codurile naturii si sa cartografieze cerul si pământul”.

Pe numele real TEOFRAT , Paracelsus s-a născut in Elveția si a învățat primele noțiuni de medicina de la tatăl sau, medicul WILHELM von HOHENHEIM, decedat in 1534.

De  la 16 ani (1508) a studiat medicina la Universitatea din Basel si apoi la Viena. Ulterior obtine doctoratul in medicina de la Universitatea din Ferrara.

Sa amintim ca epoca era una in care mulți medici, chimiști, si chiar filosofi era preocupați de alchimie. Aceasta este o forma de cunoaștere protostiintifică, începută încă in antichitate care avea drept scop obținerea elixirului vieții sau a panaceului (o poțiune care sa vindece toate bolile), transmutația celorlalte metale in aur si argint precum si obținerea unei pulberi numita piatra filosofala.

A fost de fapt predecesoarea chimiei moderne.

Orgolios fiind, Teofrat se autonumea Paracelsus, pentru a fi pus pe picior de egalitate cu Aulus Cornelius Celsus, marele medic-enciclopedist roman, supranumit Hippocrate al latinilor si Cicero al medicinei.

Paracelsus a fost medic, scriitor, farmacist, chimist, filozof, naturalist, intr-un cuvânt, o minte libera, enciclopedica. A practicat medicina in Germania, Franța, Suedia, Rusia, Danemarca, Olanda, învățând totodată nu numai de la medici, chirurgi, alchimiști, ci si de la moașe, ghicitoare, țigănci, bărbieri etc.

In cercetările sale alchimiști a inventat si introdus prima data aparatul de distilare cu vapori de apa, a preparat hidrogenul din oțet si pilitura de fier, a sintetizat eter etilic din etanol si acid sulfuric.

Paracelsus nu a scris prea mult iar multe din scrierile sale au fost cunoscute după moartea sa.

A fost renumit pentru prelegerile împotriva ideilor antice ale lui Hippocrate si Galen care erau răspândite cel mai mult intre confrații săi si care susțineau ca apariția bolii e data de dezechilibrul dintre umorile organismului.

Paracelsus credea ca boala este data de interacțiunea corpului cu agenți chimici din afara acestuia, sau de alte anomalii care puteau la rândul lor fi tratate cu substanțe chimice.

In 1527 a ars public texte medicale standard ale zilei, care includeau lucrări ale lui Galen si Avicenna. Aceasta ardere, pe un foc aprins de studenți ar putea “in mod justificat sa fie privita ca un punct de cotitura in istoria medicinei” potrivit autorului Hugh Crone.

Medicii au trebuit ulterior sa distrugă bazele medicinei galenice, sa fie liberi sa pună la îndoiala autoritatea, sa folosească observații si experimente noi pentru a căuta medicamente noi.

Una din lucrările majore ale lui Paracelsus a documentat riscurile profesionale in prelucrarea metalelor din minerit, fiind numit uneori părintele toxicologiei. El a scris: “ Toate lucrurile sunt otrava si nimic nu este fără otrava doar doza permite ca o substanța sa nu fie otrava”. Cu alte cuvinte el a subliniat ca toxicitatea depinde de doza. A propus noțiunea de “asemenea vindeca asemenea” si ca daca o otrava provoacă boala atunci ea poate fi administrata ca remediu in forma si doza corecta. Din aceste privințe a fost precursorul homeopatiei.

Cu toate acestea sunt mai multe studii care concluzionează ca homeopatia nu este mai eficienta decât un placebo.