Care sunt cele 8 nevoi relaționale?

Articol realizat de  Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară, medic primar psihiatru.

Omul este o ființă prin excelență socială. Acest lucru înseamnă că are nevoie în permanentă de interacțiunea cu alți semeni. Atunci când apar tensiuni, frustrări, conflicte, sentimente de neîmplinire, agresivitate și furie, supunere și obediență, lipsa stimei și încrederii în sine, înseamnă că una sau mai multe nevoi relaționale nu sunt satisfăcute. Așa cum afirmă Richard Erskine în 1995: ,,Nevoile relaționale sunt nevoile unice de contact interpersonal’’.

Acest set de nevoi relaționale se cere satisfăcut mai întâi în  familie, acolo unde personalitatea copilului se clădește pas cu pas prin interacțiuni cu părinții, bunicii, frațîi și mai târziu cu profesorii și cu persoanele din grupul social lărgit – colegii de scoală și joacă, colegii de serviciu, alte persoane investite cu autoritate.

Nevoile relaționale nu sunt specifice doar copilăriei, acestea sunt componente ale relației și sunt prezente în fiecare zi a vieții noastre. Cele opt nevoi relaționale sunt cel mai frecvent identificate la clienții care își doresc să urmeze un program de psihoterapie.

De cele mai multe ori o persoană poate deveni conștienta de nevoia pe care o are, iar dacă această nu este satisfăcuta în timp, ea devine mai intensă, este manifestată că o cerință stringentă. Dacă în mod repetat nevoia nu este satisfăcută apare frustrarea, furia, tristețea, resemnarea sau agresivitatea.

Când vorbim de relații interpersonale ne gândim la cele dintre copii-părinți, prieteni, cuplu, colegi. Când relația este perturbată în mod repetat de lipsa satisfacerii acestor nevoi, apare o insatisfacție caracterizată printr-o lipsa de energie și speranța cu apariția unor credințe eronate cum ar fi: ,,eu nu sunt bun/bună de nimic’’, ,,nimeni nu mă înțelege’’, ,,nimeni nu este aici pentru mine…Ce rost mai are?’’, ,,este ceva în neregulă cu mine’’.

Aceste credințe sunt apărări cognitive împotriva conștientizării nevoilor nesatisfăcute care apar în relație cu altă persoană. Terapeutul are sarcina să însoțească și să ghideze persoană im suferință, să identifice și să observe aceste nevoi, să fie prezent, în acord cu ritmul și nivelul de dezvoltare emoțională a clientului, să fie plin de sensibilitate și să răspundă la nevoile relaționale ale clientului, producând vindecarea contactului.

Cele opt Nevoi relaționale sunt:

1.Nevoia de Securitate

Securitatea este un sentiment care înseamnă să fii în același timp vulnerabil dar și în armonie cu celălalt. De multe ori nevoia de securitate se transmite nonverbal printr-o privire pozitivă necondiționată, printr-un gest de aprobare: ,,nevoile tale sunt importante pentru mine’’, ,,sentimentele tale sunt acceptabile pentru mine’’.

Unele persoane descriu securitatea că fiind un sentiment de acceptare totală și protecție. Există  multe situații în care părinții își jignesc constant copiii și le aplică pedepse corporale sau sunt maltratați. Aici nevoia de securitate nu este satisfăcută. Același lucru se întâmplă în cuplu. Jignirile și abuzul fizic repetat produc grave și iremediabile perturbări în satisfacerea nevoii de securitate. Nevoia de securitate în relația cu șeful sau profesorul respectiv este uneori alterată și produce frustrare și insatisfacție.

Terapeutul trebuia să fie atent la confidențialitate și la atitudinea pe care o are atunci când clientul își exprimă vulnerabilitățile pentru a oferi securitate și înțelegere.

2.Nevoia de Reciprocitate este nevoia de confirmare a unei experiențe similare trăite, sau de a fi în prezența cuiva care este similar, și care poate spune: ,,Da, ce ți s-a întâmplat ție am pățit și eu și știu, înțeleg ce înseamnă.’’

Specific acestei nevoi este confirmarea și împărtășirea, două lucruri așa de esențiale. Un terapeut atent și implicat va trebui să satisfacă nevoia de reciprocitate a clientului prin împărtășirea de experiențe personale atent selectate că un schimb de experiență personală, o atmosfera degajată de reciprocitate că răspuns la nevoile clientului.

3.Nevoia de Acceptare înseamnă să ai pe cine să te bazezi: partener, părinți, frați, bătrâni, profesori, bunici, mentori sau prieteni. Se definește că fiind o necesitatea relațională de a fi acceptat de către o persoană de încredere, pe care te poți baza. Toți oamenii caută la un moment dat în viață protecție și acceptare, își doresc să fie ghidați de către un mentor, un părinte, iar această nevoie se poate manifestă și că o idealizare .Acceptarea înseamnă că eșți bun așa cum ești, cu bune și rele, și ești respectat.

Ce se întâmplă cu copiii ai căror părinți nu acceptă și părțile lor mai slabe: lenea, rebeliunea din adolescență, dezordinea, notele proaste, sau curajul de a spune ce își doresc să fac?  Întotdeauna va avea de suferit încrederea în sine, încrederea în forțele proprii și apariția inadaptării la mediu și societate.

4.Nevoia de Validare înseamnă că eșți apreciat că persoană semnificativă, că îți sunt recunoscute abilitățile, meritele, reușitele, curajul, îndrăzneala, etc. Validarea este necesară în orice împrejurare: acasă, la serviciu, între colegi, în societate. Una dintre marile greșeli ale părinților este că nu-și validează suficient copiii. În copilărie avem în permanentă nevoia să fim validați, să ni se recunoască reușitele, nu numai la școală, ci în tot ceea ce facem. Avem nevoie să ni se valideze trăirile și emoțiile, să fim ascultăți de părinți. În cabinet când terapeutul îl asculta pe client cu căldură și respectuos înseamnă că îl validează, cuvintele lui fiind importante pentru el. Așa este și în viață de zi cu zi, suntem ascultați de cei apropiați, de șefi de prieteni? Ni se recunosc meritele și talentele? Facem acest lucru cu soții și copii noștri? Atunci suntem validați.

5.Nevoia de Impact se referă la a avea o influiența care îl determina pe celălalt să reacționeze într-un mod dorit de noi. Înseamnă că celălalt va reacționa la solicitarea ta într-un fel care îți va convine și anume în comportamentul lui. Să ai impact înseamnă să spui clar ceea ce doreșți iar celălat să reacționeze așa cum vrei tu.

A fi sintonizat pe nevoia de impact a clientului înseamnă că terapeutul să–și permită să fie atins emoțional de către acesta și să răspundă cu compasiune atunci când clientul este trist, să-i ofere securitate când este speriat, să-l ia în serios când este furios, să fie entuziasmat atunci când persoană respectivă este plinade bucurie.

6.Inițiativa ta sau a celuilalt este nevoia care apare atunci când salutăm, când vorbim la telefon, când așteptăm să fim aleși sau alegem. Este vorba despre cine face primul pas. Am fost aleși sau am ales? Este impulsul de a stabili un contact interpersonal cu altă persoană.

Felul în care ajunge la acea persoană intenția noastră trebuie să o facă să se simtă validată și importantă în cadrul relației interpersonale. Nevoia de inițiativa este satisfăcută atunci când terapeutul inițiază primul dialogul sau își mută scaunul mai aproape de client sau chiar îi telefonează între ședințe. Această abilitate de a lua inițiativa a terapeutului vindecă și normalizează nevoia relațională clientului de a avea pe cineva care ajunge la el și pe care se poate baza.

7.Exprimarea Iubirii

Iubirea este adesea exprimată prin recunoștință, liniște, mulțumire, oferirea de afecțiune, sau pur și simplu făcând ceva pentru celălalt, verbal sau prin gesturi. Necesitatea de a exprimă iubirea se manifestă în orice relație interpersonală fie că e vorba de părinți-copii, copii-bunici, între frați, rude, colegi, profesori-elevi sau client-terapeut. Este o nevoie primordială primită încă din stadiul intrauterin prin cuvinte de alint și mai târziu și prin îmbrățișări. Când nevoia de exprimare a iubirii este înfrânata este zădărnicită și exprimarea Sinelui în relația.

8. Nevoia de Autodefinire este nevoia de a-ți cunoaște și exprimă propria unicitate celorlalți și de a primi recunoaștere și apreciere pentru acest lucru. Autodefinirea este comunicarea identității de sine prin interese, preferințe, idei fără să fii judecat sau umilit. De multe ori îi forțăm pe cei din jur să se poarte într-un anume fel fără să ținem seama de preferințele lor cezand că le facem un bine. Mulți părinți își forțează copiii să se parte într-un anumit fel, altfel decât își doresc. Același lucru se poate întâmplă și în cuplu uneori. Fiecare om își dorește să–și exprime individualitatea și unicitatea iar noi trebuie să acordăm respect acestui lucru.

Insatisfacerea repetată a nevoii de autodefinire are că efect mai târziu o nesiguranță în luarea deciziilor.  Din dorința de a se autodefini oamenii de multe ori concurează unii cu alții, au dispute, certuri. Nevoia de autodefinire nesatisfăcută și lipsa conștientizării acestui lucru va determina persoană respectivă să înceapă frazele cu ,,Nu…’’ chiar și atunci când este de acord cu ceva în timpul disputelor.

Ghidajul terapeutic va identifica acest lucru și va ajută individul să–și vadă într-o lumina nouă calitățile și să le valorizeze. Va identifica chiar și defectele și îl va ajută să facă ceea ce în psihoterapie se numește recadrare, adică să înțeleagă că uneori chiar și defectele au calități, au părți pozitive.