Tulburarea de stres post-traumatic la copii.

Trauma in copilaria timpurie se exemplifică prin experiente traumatice care se întâmplă inainte de vârsta de 6 ani.

Pentru faptul ca reactiile copiilor la vârsta aceeasta pot sa difere de cele ale copiilor cu vârste mai mari de 6 ani si deoarece la aceaste vârste foarte mici copiii, majoritatea dintre ei, nu isi pot comunica sentimentele, adultii pot concluziona gresit ca vârsta ii protejeaza pe copii de efectele evenimentelor traumatizante .

Evenimentele care pot genera cele mai serioase reactii de stress, cu potential traumatic foarte ridicat sunt:

• violenta intentionata: abuz fizic sau sexual asupra copilului, asistarea la violenta domestica;
• accidente;
• razboi;
• muscaturi de animale;
• proceduri medicale invazive;
• pierderea unei figuri de atasament.

Impactul traumei la vârstele timpurii are anumite particularitati:

• pentru ca le lipseste o intelegere corecta a relatiei cauza-efect, copiii pot crede cu usurinta faptul ca gândurile, dorintele si fricile lor pot sa devina cu adevarat reale si anumite lucruri pe care le gândesc ei chiar se pot intâmpla;
• copiii de vârste foarte mici sunt putin capabili sa anticipeze pericolele ori sa se protejeze, ceea ce ii face deosebit de vulnerabili in fata efectelor expunerii la traume;
• copiii au tendinta de a se autoinvinovati – pe ei sau pe parintii lor – pentru a nu fi prevenit producerea unui eveniment traumatic sau pentru a nu fi fost in stare sa influenteze efectele;

Aceasta interpretare gresita a realitatii are un impact negativ foarte important asupra dezvoltarii ulterioare a copiilor;

Când evenimentul traumatic afecteaza si o figura familială , acest lucru poate, la rândul sau determina afectare semnificativă a relatia dintre aceasta persoana si copil, iar fara sprijinul si comfortul oferit de o figură adulte care sa il aline si să determine reglajul emotional, copilul poate fi coplesit de stres, cu atât mai mult cu cât el are o capacitate scăzută de a exprimare liberă a sentimentelor si nevoilor.

Evaluarea impactului evenimentelor traumatice la copii trebuie sa ia in prim-plan problema generantă in contextul dezvoltarii de ansamblu si a mediului copilului. Informatiile pot fi obtinute prin consultarea cu parintii/apartinatorii, observarea interactiunilor parinte-copil si instrumente standardizate de evaluare.

Aspecte importante in aprecierea si evaluarea impactului evenimentelor traumatice si PTSD la copii:

• vulnerabilitatea particulara data de lipsa naturala de resurse;
• intelegerea si aprecierea efectelor traumei inclusiv din punct de vedere al dezvoltarii;
• modul specific de interpretare al evenimentelor traumatice;
• greutatea/imposibilitatea exprimarii prin cuvinte a emotiilor, senzatiilor, sentimentelor, gândurilor;
• dependenta de apartinatori.

Manualul de diagnostic DSM V arată o perspectivă noua in legătură cu PTSD, perspectivă pune bază în  doua elemente foarte importante, cu efecte directe asupra evaluarii, diagnosticarii si tratamentului PTSD la copii prescolari in special, dar si la adolescenti si adulti.

Tulburarea de stres posttraumatic nu mai este vazută ca o afectiune anxioasă, ci o tulburare incadrata in categoria  ”Trauma- and Stressor-Related Disorders”;

Tulburarea de stres posttraumatic este singura din DSM V care are un set distinct de criterii de evaluare specifice pentru categoria de vârsta 0-6 ani, criterii adaptate dpdv al dezvoltarii.

Aceste schimbări sunt produsul studiilor si cercetarilor recente, care au subliniat faptul ca a) PTSD se dezvoltă și la copiii de orice vârsta; b) criteriile au nevoie de modificare corelată vârstei, pentru a preveni situatiile de PTSD nediagnosticat din cauza neindeplinirii unui numar suficient de itemi – simptomatologia la vârstele prescolare poate fi ușor diferita de cea a adolescentilor si adultilor, iar un set în neconcordantă cu criterii de diagnostic pot conduce la pierderea acestuia si, in într-un final, la un diagnostic gresit, cu efecte serioase asupra tipului de tratament indicat.