Am parodontoză! Ce să fac?

Este întrebarea pe care pacienţii o adresează medicului dentist după ce sunt diagnosticaţi cu această afecţiune.

Parodontoza este o afecţiune severă a parodontiului marginal şi a structurii osoase adiacente cu modificări distrofice la nivelul complexului dento-parodontal. Toate aceste modificări duc la apariţia primelor semne de manifestare ale bolii. La început apare un uşor disconfort şi sângerări la nivel gingival, iar mai târziu şi o mobilitate dentară care în fazele avansate este atât de accentuată încât pot fi îngreunate masticaţia şi vorbirea. Afectaţi pot fi atât pacienţii în vârstă cât şi cei tineri.

Se cunosc o serie de factori determinanţi: afecţiuni sistemice generale, tulburari endocrine, afecţiuni ale sistemului nervos, diabetul zaharat. Nu în ultimul rând, un rol decisiv îi revine plăcii bacteriene care începe să se formeze la 30 de minute după periaj şi ajunge să se pietrifice în circa 30 de zile dacă nu este respectată o igienă orală corectă. Este foarte important de menţionat ca tratamentul parodontozei începe cu prevenirea acesteia. De aceea, atragem atenţia asupra unor factori favorizanţi: fumatul, consumul de alcool, igiena orală efectuată în mod incorect sau lipsa acesteia, regim alimentar bogat în produse făinoase şi zahăr, cariile dentare, anomalii dento-maxilare. Un rol important îl are factorul genetic, fiind constatat ştiinţific că la pacienţii cu antecedente de parodontoză în familie există o predispoziţie de transmitere a afecţiunii la descendenţi. Având în vedere acestea e necesar să recomandăm pacienţilor un tratament profesional, individualizat, cu abordare complexă. Cu cât afecţiunea este depistată mai devreme, cu atât cresc şansele de reuşită de tratare, stopare sau ameliorare într-un mod semnificativ. Primul semn care ar trebui sa îngrijoreze pacientul este sângerarea gingivală din timpul periajului sau apărută spontan în timpul zilei. Unii pacienţi iau antibiotice din proprie iniţiativă şi nu merg la specialist, ceea ce reduce şansa de reuşită a unui tratament timpuriu. Analiza minuţioasă a factorilor care au generat îmbolnăvirea şi tratamentul personalizat poate opri evoluţia bolii care duce la distrugerea aparatului de susţinere a dintelui.

În funcţie de gradul de gravitate al bolii, medicul decide un program de tratament care va cuprinde o serie de intervenţii complexe. Pentru început se înlatură placa bacteriană şi ţesuturile de granulaţie de la nivel coronar şi radicular. Extracţia dinţilor afectaţi nu este o metoda de tratament, aceşti dinţi trebuie păstraţi pe cât posibil. De multe ori pacientul se adresează în fazele avansate ale bolii, atunci când dinţii sunt practic expulzaţi în timpul vorbirii. Dar şi în astfel de cazuri, prin procedee speciale, dinţii pot fi pastraţi pentru o perioadă de timp pe arcada dentară, medicul fiind nevoit să facă „magie” medicală.

Esenţial în succesul demersului medical este implicarea pacientului şi respectarea strictă a condiţiilor necesare pentru tratament. Recomandarea noastră este să gasiţi un specialist care să vă inspire încredere, să aibă o solutie de tratament care să vi se potrivească indiferent de situaţia în care vă aflaţi şi să începeţi cât mai curând tratamentul acestei boli. Multă sănătate!

Dr. Valeriu Bivol
reperemedicale@gmail.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.